Munca. Relaționarea. Colegii.

Cel mai mult timp, îl petrecem la muncă, împreună cu alți oameni, care se numesc colegi.
Se întâmplă ca în acest mediu, să apară și relaționarea. Unii colegi sunt mai apropiați și alții nu prea.
Dar ce se întâmplă când relaționarea asta mai apropiată, are loc intre colegi de sex opus? Bârfa. Zvonul. Presupunerea.
Băi, parcă îi auzi spunând, aia doi sigur au ceva. Că parcă petrec prea mult timp împreună!
Dar, oare, nu v-a trecut niciodată prin cap că nu au ce discuta cu voi? Da, cu voi care vă dați cu presupusul? Ah, nu, ca sunteți tare interesanți. Voi cu bârfa voastră bazată pe absolut nimic, sau poate e bazată de fapt pe propriile gânduri și dorințe? Acelea de a fi în centrul atenției. Un fel de miez.
Nu e bine să ne dăm cu presupusul sau părerea, mai ales când nu avem habar despre ce e vorba. Riscăm să catalogăm când nouă nu ne place să fim catalogați.
Așa că dragilor, fiecare cu viața și mintea lui. Dacă e plictisit neuronul, puneți mâna pe o carte, și eventual citiți o, ar putea ajuta la dezvoltarea personală. Și poate atunci, veți avea cu cine să relaționați și nu veți mai privi cu jind cum alții au ce discuta.

Advertisements