Ce-și doresc femeile? Sau cel puțin eu.

Nu pot să vorbesc pentru toate femeile, deși cred că multe vor fi de acord cu mine, așa că îmi voi exprima propriile dorințe și idealuri.
Bărbații din ziua de astăzi au cam uitat să pună femeile pe primul loc. Nu au timp să le mai poarte în gând și să le cucerească cu gesturi mici dar care cântăresc atât de mult.
Mie-mi place să știu că sunt importantă pentru cel de lângă mine. Să știu că îi pasă. Mulți au impresia că vorbele pot înlocui multe, dar eu am nevoie de fapte. Și aici mă refer la mici gesturi de afecțiune, după cum urmează.
Sunt la muncă, e Marți, și în loc de 3 ceasuri rele, primesc un buchet de flori de la un curier. Are atașat un bilet care conține un mesaj amuzant. E de la el. Zâmbesc și inima-mi tresare.
Vin de la muncă și găsesc în cutia poștală o scrisoare de la el. O citesc pe nerăsuflate. Zâmbesc. Sunt fericită, s-a gândit la mine.
Îmi cumpără chestii aparent banale, gen cercei, fără niciun motiv. Zâmbesc. Iubesc cerceii și lui i-a păsat suficient de mult încât să asculte, nu doar să audă când i-am menționat asta în treacăt.
Îmi lasă un bilet pe masă și îmi spune că ne vedem la restaurant. Zâmbesc. Mă pregătesc și am emoții. Știe că nu aveam chef să gătesc în seara asta.
Și face toate astea ca să mă știe fericită. Și chiar aș fi, dacă-ar fi.
Nu mi se pare chiar atât de greu și totuși sunt foarte puțini bărbați care mai fac astfel de gesturi. Mici. Din inimă. Pentru un zâmbet cald și voios. Pentru a bucura. Pentru ca femeia să se simtă iubită, specială și unică.
Atât de puțin, pentru a primi în schimb atât de multe.
Băieți, faceți și voi un efort? Merităm!

Advertisements