Libertatea.

revolutie-1989-e1411378952271Au trecut 25 de ani. 25 de ani de când suntem liberi. Acum 25 de ani au fost sacrificate vieți pentru ca noi să putem să ne bucurăm de libertate, o libertate pe care unii nu o prețuiesc, nu au cum, nu știu ce înseamnă comunismul, poate doar din cărți.
Prima mea amintire legată de comunism este foarte îndepărtată. Nici mama nu mai ține mine așa cum țin eu minte. Aveam 2 ani jumate și o febră de peste 40 de grade. Eram pe marginea patului și mirosea peste tot a oțet, așa se scădea febra pe atunci. Mama era disperată, nu mai știa ce să-mi facă. Nu venea ambulanța cum vine acum, iar tata nu putea conduce, avea număr par la mașină și era zi de impare. Țin minte cum îmi dădeam ochii peste cap și cum mama îl implora pe tata să oprească o mașină, orice mașină, ca să mă ducă la spital. Nu mai știu ce și cum, dar cred că s-a îndurat cineva să ne ducă.
Am atâtea amintiri. Majoritatea plăcute, sau așa le percepem eu pe atunci. Nu mă pot plânge de o copilărie nefericită, deși am dus vremuri grele.
Apropos de sărbători, mi-am dorit un evantai, de la nu știu ce Moș. Nici nu am putut să adorm de emoție. Și l-am și primit. Eram în extaz. Îmi părea cea mai frumoasă zi din viața mea, și a fost dacă mi-o amintesc și după atâția ani.
Îi așteptăm pe ai mei la ușă când știam că primesc pungile de 1 leu cu cadouri din partea sindicatului la care erau înscriși by default. Mâncam o portocală în 3 zile, dar cât de fericită eram.
Joaca noastră se desfășura mereu în aer liber, ce să vezi la televizor, ori o demonstrație pro comunistă ori desene în reluare.
Noi eram norocoși, Sâmbăta mai venea un prieten cu un video și ne mai delectam. Și cate și mai câte. Am amintiri să scriu o carte.
Cred că experiența scurtă din copilărie m-a făcut să pun mai mult preț pe ceea ce am acum. Știu cât de greu le-a fost părinților mei să ne crească. Femeia după 3 luni de la naștere se întorcea în câmpul muncii. Pampers? Nu prea. Și câte și mai câte, toate lipsuri. Rație la mâncare și privare de libertate, nu în sensul clasic, doar că nu puteai pleca din țară într-o excursie și toată corespondența îți era verificată, nu le convenea lor, nu primeai. Și fără drept de opinie, în scris sau în orice altă formă.
Mulți oameni au murit acum 25 de ani, ca să fim liberi, și suntem!
Întrebarea este, ce ne facem cu libertatea asta?

Advertisements