Botezul.

image

Nu știu alții cum sunt, dar pe mine acest subiect nu mă mai încântă de ceva vreme, de fapt nu cred că m-a dat pe spate vreodată. Treaba asta cu “botezul”. Păi din câte știu eu, am și fotografii ca martori, am fost deja botezată, și chiar și fără voia mea. Așa au vrut ai mei, că așa era bine, dacă nu eram creștină de la 2-3 luni, era belea mare. Pe mine nu m-a întrebat nimeni dacă asta îmi doream, era by default, gen, ce religie sunt ai tăi, trebuie să fii și tu. Dacă nu îți place, treaba ta, noi ne-am făcut treaba. Dar să revin de unde am plecat. Nu am nimic împotriva lui Dumnezeu, dar absolut nimic. Am ceva împotriva celor care ar trebui să-l reprezinte. Cei care ne aduc mântuirea și binecuvântarea. Yeah, right! Orice treabă legată de biserică este legată automat de bani. Botez, nuntă, înmormântare, acatist, you name it. Bani, bani și iarăși bani! Eu astăzi nu am fost acasă, ce trist. Ce-o fi bătut taica părinte la ușă, nu mai pot de mila lui.. El sigur are milă de noi, aha. Este foarte trist ce se întâmplă, nu știu cum este la catolici sau musulmani, dar și ei trec printr-o grămadă, și pentru ce? Poate că omul trebuie să simtă frică, sau să îndure să nu mănânce ce îi place, gen post, trebuie să plătească cumva, biserica știe cum să-l facă pe păcătos să plătească. De aia mulți oameni, de la țară, cum e și bunica mea, sunt obligați să plătească n taxe pentru un loc de veci. Și câte și mai câte. Ce mă bucur că nu am fost acasă. Dumnezeu este pretutindeni dacă asta crezi, nu în vorbele rostite de niște oameni care nu dau doi bani pe alți oameni și care vor să facă profit. Poate nu sunt toți la fel, sigur sunt și excepții. Dar încă nu am avut plăcerea să le întâlnesc. Prea dură? Așa e și viața, începând de la 2-3 luni.

Advertisements