Prietenii mei.

image

Aseară am ajuns la o concluzie, cel puțin bizară pentru unii și alții, poate chiar și pentru mine. Îmi place să locuiesc aici. Da, știu, poate că în alte țări civilizate, traiul ar putea fi unul mai bun. Dar fără familie și prieteni nebuni, ce m-aș face? Nu sunt deloc genul de persoană care să stea în casă și să se distreze, nici pe departe. Sunt dependentă de oameni, mai ales de cei care îmi sunt dragi, de prietenii mei. Păi unde în altă parte se pleacă de la hai să facem ceva și se ajunge la un grătar la minus 10 grade? Poate că sunt eu norocoasă și am prietenii care trebuie, pentru că știu că dacă aș avea nevoie de ei, ar sări să mă ajute și vice versa. Dacă vreau ceva nou, cumpăr un bilet de avion și ma duc unde vreau, de obicei tot la prieteni și cu prieteni. Nu am nevoie de mai mulți bani, sunt bine așa. Că lucrurile ar putea fi mai roz și în țara asta, nu există dubii, dar mie îmi este bine așa.
Cine nu are prieteni ca ai mei, să-și facă, deși asemenea oameni, mai rar.
Da, îmi place aici. România e țara mea, bună sau rea. Nu mă plâng și mă bucur. Am văzut eu pe pielea mea că se poate și mai rău, mult mai rău.
Pe românește, vă iubesc, nebunilor!

Advertisements