O șansă la viață. Sau nu…

image

Câinele, cel mai bun prieten al omului. Era chiar și un banc pe tema asta, suna ceva de genu: dacă îți bagi soția și câinele într-un portbagaj, cine se va bucura atunci când îl vei deschide?
Animalele sunt mult mai bune decât oamenii și precum copiii, necesită multă dragoste și din când în când mâncare. Le simți bucuria atunci când ajungi acasă, o bucurie care nu este determinată de mai mult decât nevoia lor de tine.
Colega mea a vrut să adopte un cățel, așa că a mers la Bucov, acolo unde sunt duși toți câinii de pe stradă. Nu știu în ce condiții trăiesc, dar nicăieri nu este ca acasă, chiar și pentru un câine. Cert este că nu a luat de acolo un cățel și niciun cățel nu a reușit să se bucure de o nouă viață. I s-au cerut mai multe chestii, gen, act de proprietate, adeverință de salariat și 200 de Ron. Primele două ca să demonstreze că are venit, iar suma de bani pentru cheltuielile pe care le-a avut statul cu acel sărman animal. A renunțat. Nu neapărat din pricina banilor, deși nu este chiar o sumă mică, ci din pricina cerințelor care sunt puțin exagerate. Se pare că tot omul este de vină, cine altcineva? În trecut, după adopție, câinii au fost iarăși găsiți pe străzi. Poate din vina lor, pentru că au fugit, sau poate pentru că oamenii care i-au adoptat, au renunțat la ei mult prea ușor. Nu prea li se oferă șanse, așa cum este și în viața de zi cu zi.
Eu cred că omul cu suflet se poate diferenția ușor. Mai cred că oricine are nevoie, merită să fie ajutat. În acest fel, autoritățile nu fac altceva decât să încetinească procesul de adopție. Justificat într-un fel. Vrem câini care să fie iubiți și ocrotiți.
Greu când vine vorba de adopție, dar cei care așteaptă sunt cei mai afectați! Și tot ei sunt privați de fericire, dragoste și mai ales o viață nouă..

Advertisements