Vreau să schimb lumea!

image

Toată lumea vorbește despre iubire. Toți avem nevoie de ea. Fie că vine din partea părinților, a prietenilor sau a iubiților. Toată lumea caută modul perfect de a iubi! Eu cred că l-am găsit, modul adică. Prețuiesc fiecare secundă, fiecare minut, fiecare zi ce trece. Mă gândesc mai degrabă la ceea ce am decât la ceea ce îmi doresc să am. Îmi bucur sufletul făcând ceea ce iubesc, dar dau și înapoi încercând să ajut, chiar dacă e puțin, e mult mai mult decât deloc. Și zâmbesc. Atât de mult îmi place să zâmbesc. Nu tâmp, ci pentru că așa simt. Sunt fericită când simt că fac un alt om fericit. Nici nu îmi imaginez viața altfel, nici nu cred că aș simți aceeași fericire.
Am alergat o dată ca să văd cum e. La modul acela de 5 km, nu joacă. Frate, a fost greu. După aceea, m-am ambiționat, așa că am început să mă antrenez, pe toate planurile. Din ce în ce mai bine, tot pe toate planurile. Planul al 2 lea fiind caritatea.
Unora li se pare o nebunie treaba asta cu spitalul. Altora, ceva irealizabil. Eu, văd finish line-ul, care nu este atât de îndepărtat.
Vreau, cred, lupt! Dar doar împreună putem schimba ceva! Nu trebuie să ne dorim și atât, trebuie să mai și luptăm!
Pe 9 Mai eu am ceva treabă de dimineață, pe la ora 9 așa. Tu? Ești istovit, muncit și ai vrea să te odihnești, nu? Dar în rest, ești bine, sănătos? Atunci fă un efort. E minim. 1 leu în plus la temelia unui vis pe care-l putem îndeplini cu toții!
Împreună, putem! Și știu că ne vom vedea, la Sala Sporturilor Ploiești! Și-l vom vedea. Pe el, pe visul împlinit!

Advertisements

La radio, vreau să m-aud la radio!

image

Și, cum a fost la radio? Am mai fost acolo, dar niciodată ca și invitată. Nu m-am gândit că voi avea vreodată ocazia ca eu să vorbesc și să susțin anumite idei, ale mele și ale altora în care cred cu vehemență. În scris, totul este mult mai ușor. Ai timp să analizezi și să te corectezi. La radio, tv, orice emisiune care are loc în direct, trebuie să spui bine din prima. Nu mai țin mine ce am spus, sau poate doar pe alocuri. Sper că nu m-am făcut prea tare de râs, dar chiar și așa, nu îmi pare rău. Emoții. Asta am simțit. Plăcere și dorință, asta mi-au transmis oamenii care știu ce fac, adică cei doi BB. Determinare. În ochii tuturor. Toți credem, luptăm și știm că o să fie bine. Știu sigur că toți ne dorim asta dar prea puțini au timpul și energia să mai lupte. La radio, acolo m-au auzit mulți oameni pe care îi cunosc sau nu. Important este că am reușit să îmi transmit mesajul, să mă fac înțeleasă și poate pe alocuri, să conving că această bătălie merită să fie dusă până la capăt.
Cum a fost la radio? Extraordinar! Vă mulțumesc și ne vedem pe 9 Mai, la ora 9, la intrarea principală a Salii Sporturilor Olimpia Ploiești!

Sărbătorile, de orice gen.

Sărbători. Ce frumos, nu? Lume multă la supermarket, agitație maximă, coșuri pline. Pentru unii. Nu pot înțelege care este treaba cu românul și fetișul lui pentru mâncare în jurul sărbătorilor. Consider că exagerează în cele mai multe cazuri. Prea multă risipă când sunt atâția oameni care nu au efectiv ce să mănânce. Chiar dacă este sărbătoare, tot cu o gură mâncăm și ar cam trebui să o facem și cu măsură, ca nu cumva să apărem la știrile de la ora cinci, care ne amintesc de nu știu câte cazuri de indigestie și mai știu eu ce.
Unde este plăcerea? În mâncare? Și ulterior, în a arunca ceea ce a rămas în plus? De ce nu sunt oamenii mai cumpătați? De ce nu își cumpără strictul necesar? De ce fac excese exact atunci când ar trebui să fie și mai conștienți de cât de norocoși sunt?
Sunt frumoase sărbătorile, dar pentru că suntem alături de oameni dragi, pentru că suntem sănătoși și pentru că nu uităm asta, indiferent de zi, dar devenim mult mai conștienți, mai ales acum. Dacă citiți aceste cuvinte, atunci zâmbiți, aveți atâtea motive!
Și încă ceva, dăruiți! Nu doar de sărbători, ci așa, fără motiv. Pentru că puteți, aveți și pentru că alții au atâta nevoie.
Sărbători fericite! Să fie exact așa cum ați ales să fie. Dar mai ales, cu zâmbet!

1leu.org

image

Nu am copii, nu în mod natural cel puțin, în inima mea sunt toți copiii din lume, sau asta vreau să cred. Mai cred că aceștia nu merită să afle ce este durerea, foamea, boala. Îmi pare crunt să văd sau să aud despre un suflet că suferă în acest mod. Și foarte nedrept. Mă întreb de multe ori cum se face că ei trebuie să îndure așa ceva, ei care sunt așa puri, așa nevinovați, așa frumoși.
Nu am copii, dar mă pot pune atât de ușor în locul unui părinte care își vede copilul cum suferă. Inimaginabil. Dureros. Sfâșietor.
Toți credem că nouă nu ni se va întâmpla niciodată. Toți suntem nemuritori, până când nu mai suntem și avem nevoie de ajutorul celor din jur. Orice copil merită să ajungă adult și merită să fie fericit. Orice copil merită să fie iubit și ajutat. De fapt, orice om merită asta.
Nu vreau să îndemn pe nimeni cu nimic. Eu fac ceea ce simt, ceea ce cred, ceea ce îmi place. Fac ceea ce mi-ar plăcea să primesc și eu în eventualitatea că,  dar nu pentru asta… Dau înapoi la rându-mi, chiar am atât de multe chestii de neprețuit, dar și materiale.
Voi? Faceți cum credeți, dar dacă aveți un leu în plus, o inimă mare, un strop de umanitate.. 1leu.org, vă rog.
Dacă mă apreciați și credeți în mine, un share, ca să vadă și prietenii voștri, sigur au și ei un leu în plus pe undeva.
Vă mulțumesc! Și vă zâmbesc frumos, eu și zecile de suflete care așteaptă. O șansă, un miracol, o nouă viață. De la noi!