Viața. Cugetări la drum de seară.

Acaparați de superficialitate, judecăm. Rănim. Distrugem. Oamenii sunt foarte greu de mulțumit, dacă nu cumva imposibil. Au ceva, dar vor altceva. Găsesc defecte în orice, oricum, oriunde. Și sunt permanent nemulțumiți. Nu realizează ceea ce au decât în momentul în care dispare. Iar când dispare, nu mai e, deci se plâng și de acest lucru. Nu mai luptă, dar își doresc. Nu mai zâmbesc, dar vor să fie fericiți. Nu iubesc dar știu că ei merită să fie iubiți indiferent de natura firii lor.
Trăim într-o lume unde banii au cel mai mare avantaj. Ei indică drumul ce merită a fi urmat, oamenii ce merită să sufere din cauza lor, sufletele ce se distrug pe parcurs.
Trăim fără să trăim de fapt, ci doar pentru a exista. Ne complacem crezând că așa ar trebui să fie. Dorim să fim apreciați de oameni care nu ne apreciază și nu îi apreciem pe cei care o fac, ar fi prea facil.
Viața e o joacă. O joacă care se va termina la un moment dat. O joacă mai scurtă sau mai lungă, unde partenerii nu sunt mereu cei mai de seamă. Păcat că trebuie să ne lovim de sus ca să putem să punem preț pe ce e mai jos.
Viața.. Vine și trece. Aspect cert, trebuie trăită, dar cu demnitate și respect. Și mai ales iubire, de sine și de semeni.

Advertisements