Trei zile făr’ de Facebook. Întâmplare reală.

image

Acum jumătate de oră am decis să îmi închid contul de Facebook, pe o perioadă determinată și bine definită în avans, trei zile. Gurile rele spun că nu am să rezist prea mult timp fără el, fără contul meu de toate zilele, gurile rele fiind doar una de fapt, restul, de cinci, mă vor întreaba mâine ce m-a apucat. Eh, ce să ma apuce, dorința de a vedea cum e fără. Sincer, deja îmi este greu. Și a trecut doar o jumătate de oră. Oricum, am decis să scriu în fiecare zi câte ceva.
Prima zi, de fapt seară. Cred că din cauză că mi-am dezactivat contul nu am mai găsit loc de parcare, sunt singură că ăsta e motivul, trebuie să îl reactivez cât de repede. Am început să văd pe unde merg atunci când cobor din mașină, nu prea îmi place cartierul în care trăiesc, să mă mut oare? Mai bine revin la contul de Facebook, mai puțin costisitor. Oare oamenii vorbesc despre plecarea mea neașteptată? Cu un singur click și revin în lumea lor, a noastră! Oare sunt dependentă? Hai că exagerez, nu mi-a venit până acum să intru pe Facebook decât de 10 ori. Noroc că am blog și câine. Wowww, mi-am luat câine. Să îl pun repede pe Facebook să îl vadă toată lumea. Hai că nu e așa greu fără Facebook. Revin și mâine cu relatări. Doar aici.
Ce mâine, a trecut o oră. M-am jucat cu câinele, e chiar simpatic, am dat drumul la tv, dar tot cu gândul la el stau. El se gândește oare la mine? Greu, foarte greu. Am primit și întrebarea dacă sunt supărată. De ce aș fi? Viața fără Facebook este extraordinară! Cred că mâine fac curat în casă. Vă anunț pe această cale, dacă e. Și pe Facebook, dar mai durează. Oricum nu îmi citește nimeni blog-ul altfel, am nevoie de Facebook, gata m-am convins. Mă bag la somn. Relatez și mâine. Da, aici!!!
Prima dimineață fără el. Nu credeam că poate fi așa de greu, chiar să nu ai nicio informație despre nimeni și nimic? Un chin! Ce mai contează Rusia sau NATO? Da, e clar, voi bea o cafea și după fac curat. Nici mie nu îmi vine să cred. Și voi verifica mailul, poate cine știe ce primesc. Nu știu dacă voi rezista, încep să am dubii. Și totuși mai sunt oameni care au reușit, ar trebui să scrie o carte în acest sens. Sau poate că o voi scrie eu după această experiență de neegalat!
Este ora 11, timpul parcă stă în loc, știe și el că ceea ce fac nu este tocmai în regulă. Am reușit să fac curat. Nu foarte mult, că bate la ochi, în plus, simt așa că ma ia cu călduri. O fi din cauza că nu am aer condiționat sau poate pentru că nu mai știu ce se întâmplă în lumea virtuală devenită reală de aproape 12 ore?! Nici cuvintele nu mi le mai găsesc. Le caut și revin. Și îmi repet în gând : poți, poți, poți!
Este ora 1(3), Facebook-ul nu l-am deschis, dar nici mult nu mai aveam, din instinct. A mai sesizat o prietenă că lipsesc de pe el și m-a căutat prin alte metode, hai că parcă simt că aparțin și eu cuiva, poate poate primesc și vreun telefon, ia să stau lângă el.
Pff, am deschis aplicația de pe telefon, dar am ieșit repede, nimic nu am văzut.. Cât de aproape am fost. Prea la îndemână, poate că ar trebui să șterg aplicația de tot. Eh, mai stau puțin.
Am oprit să iau un pui la rotisor, au doar cu usturoi, da, semne peste tot, e clar, doar că mă ambiționez eu așa aiurea. Lasă că intru puțin de la mama ca să văd care e treaba, avem ceva prieteni comuni și îmi pot face o idee, fie ea și minusculă. Și nu sunt nici măcar la jumătatea primei zile. Dacă o țin tot așa voi scrie un roman într-un timp record.
Atașez și niște poze. Aici mimam fericirea, multe femei fac asta doar că puține recunosc. Până și câinele este oripilat, get back on Facebook woman, you are driving me crazy!

image

   ——(prima zi făr’ de Facebook)—–

Am observat că cel mai greu este dimineața și seara, și toată ziua când ai un moment liber, sau ți-l faci special pentru a intra pe Facebook, adică mereu. Sunt o adevărată eroină, gata, m-am catalogat!
Au trecut aproape 24 de ore! Atâtea lucruri sunt diferite în jurul meu, sau am început să am vedenii. Un lucru este cert, aștept cu nerăbdare să îmi reactivez contul de Facebook. Între timp ce credeți că fac? Citesc! Cu TV ul am probleme, vedeți mai în urmă un articol dacă vă roade curiozitatea, deși nu cred, și dacă ați ajuns să citiți până aici, nici asta nu prea cred. Să văd mâine ce fac. Relatez, sigur că da.

image

— a doua seară când nu îmi dă pace (semnat Oreo, câinele ei) – – –

Mai e puțin, doar puțin și scap de ea! Să își reactiveze contul ăla că mă scoate din minți. Da, poza asta este doar o iluzie, mimez și eu fericirea, este deja prea târziu.. În plus, nimeni nu mă aude! Să fie clar, Facebook-ul poate reda  liniștea, exterioară și interioară!
Am lăsat puțin telefonul din mână și ia uite ce pățesc. Sau poate este o iluzie, cred că telefonul este posedat. Da, oficial a trecut prima zi. Pare a fi din ce în ce mai ușor. Chiar și câinele meu răsuflă ușurat, cred că este fericit că îi acord mai multă atenție!
This is the morning after the night before. Cea de-a doua dimineață făr’ de Facebook. Am scos câinele afară la prima oră, nici cafeau nu am băut-o. Și el, ce credeți? A stat neclintit. A coborât scările cu entuziasm dar după aceea ceva s-a întâmplat. Aveți și imagini cu ipostaza șocantă în care l-am surprins. Am început să dau vina pe el, este mult mai ușor. Acum, ajunși din nou în casă, am constatat că are nevoie de hrană, wow, asta da știre.. Eh, dacă era contul activ, sigur îmi zicea cineva ceva și acționam mai devreme, deși parcă s-a mai mărit, cred că i-a dat tata de mâncare, că el e singurul din familie care nu are Facebook!

image

—Oreo vrea ca Facebook să revină în viețile noastre, haideți să îl ajutăm. Cu un simplu share, cineva, cumva îl va hrani și îl va ajuta să se dezvolte—

Oficial nu mai sunt interesată de Facebook! Doar de oamenii care postează acolo fel și fel de chestii intetesante, la care eu nu mai am acces, culmea, de bună voie și nesilită de nimeni! Dar au mai rămas doar 24 de ore, greul a trecut, activitățile mele s-au înmulțit, viața-i frumoasă și merită trăită! Încep să mă admir din ce în ce mai mult, câtă stăpânire, curaj, toate într-un singur trup, mai rar, vă spun, mai rar…
Am observat că făr’ de Facebook am început să comunic mai mult cu oamenii din jur, mulți de altfel la număr. Totuși, din cauza lipsei lui, am devenit cam irascibilă. Și știu că mulți și-o cam merită, dar ar trebui să citesc și eu codul bunelor maniere. Nu cred că am timp până mâine, așa că lasă, îmi va trece de la sine când voi lua în sfârșit gura aceea de oxigen! Oh Facebook, Facebook, încă puțin și ne vom revedea, mai mult eu pe tine.. Ce dor mi-a fost să îmi fie dor, iar acum când îmi e, aș vrea să nu îmi fi fost vreodată! Filosofie pură!
A venit și seara, ultima dintre cele trei. Mâine seară pe la această oră voi da scroll. Sus, jos, sus, jos. Oh happy night! Sunt pregătită și emoționată. Parcă zici că primesc un premiu! Sunt curioasă câți m-au șters din listă și câți au sesizat că nu mai respir același aer, Facebook air. Da, încă puțin. Mult a fost dar nu mai e!
Ah, ce-ar fi mers un Facebook la cafeaua asta de dimineață, ceva extraordinar. Ce ar putea fi mai frumos pe stomacul gol? Doar câteva ore, mă repet? Ah, nu, că nu simt niciun fel de entuziasm, ce e așa o mare scofală?
Nici nu știu ce am să fac prima dată când ne vom reîntâlni, un selfie, un like, un share, un comment!? Mai e puțin și văd eu cum fac!
Vă spun, viața fără Facebook e pustiu. Și dacă nu mă credeți, rog un test, minim trei zile! Sau poate vom avea ziua mondială făr’ de Facebook! Trei zile fără el și am început să gândesc, sau poate-i doar o coincidență! Cred că e și de la bucata aia de carte citită în lipsă de. Dar oare mă voi readapta la această viață cu Facebook? Hmmm.. 3, 2, 1..uitasem cât e de bineee! Guess who’s back?

Advertisements