Egalitatea.

image

Nu am mai scris de ceva timp. Stau și mă tot gândesc, oare cuvintele mele pot schimba ceva? Oare ceea ce s-a format deja își poate modifica structura doar pentru că citește trei cuvinte aruncate de o nebună pe o foaie virtuală?
Eu nu am o gândire pesimistă, altfel nici nu mai eram aici, pentru că sunt, nu e nimeni programat să scrie în locul meu, încă. Nu scriu doar de dragul de a o face, scriu cu suflet și cu gândul că măcar un om dintre cei cinci care mă citesc își va schimba măcar puțin perspectiva asupra vieții.
Am avut o discuție acum puțin timp cu cineva și am realizat că de fapt nu știm nimic, unul despre altul, alții despre noi și mai ales noi despre noi! Nu știm ce vrem. V-ați întrebat vreodată, băi, eu ce vreau de la viața asta? Ce așteptări am și mai ales ce am eu de gând să fac în așa fel încât să îmi și trăiesc așteptările? Eu zic că nu. Întrebările sunt superficiale. Gen. Băi, noi ce mâncăm astăzi? Ai plătit facturile? Ne vedem? Ce facem în concediu?
Și altă discuție era cea cu egalitatea. Ne naștem toți egali. În primele secunde de viață, toți copiii au același șanse la viață. În primul rând sunt sănătoși. Sau ar trebui să fie. Doar că lucrurile nu stau chiar așa. Depinde unde te naști, depinde ce gene te definesc, depinde ce educație primești. Sunt foarte mulți factori care stau la baza noastră. Unii oameni nu au nicio problemă, niciodată. Ei pot duce o viață dulce, lipsită de griji și probleme, lipsită de boli, dar care a început și se va termina la fel ca a altor oameni care au întâmpinat numai probleme, boli și durere. Și care inevitabil se întreabă, unde este egalitatea? De ce eu am îndurat și am murit secundă și secundă iar ei nu au simțit decât plăcere?
Tare mult mi-aș dori și eu să aflu acest răspuns. Până acum pot spune că fac parte din categoria celor norocoși. Doar că încerc să schimb ceva în lumea celor mai puțin norocoși. Încerc, nu e mare lucru, dar știu că e mai mult decât nimic. Mai mult decât un ridicat din umeri și o neputință transformată în nepăsare. Acum uită-te în oglindă. Analizează-te. Gândește-te la ce ai și mai ales la ce ai de oferit. Iubește-te și dăruiește iubire. Poate că zici că nu e treaba ta, ce vină ai tu că alții nu au? Nu ai nicio vină, dar nu ai niciun drept, ai avut doar noroc. Cel puțin până azi. Egali din naștere dar nu prea. Dar dacă se învârte roata, te vei considera nedreptățit?

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s