Altruism vs. egoism.

image

– Nu trebuie să fii aici, ți-am mai spus! Chiar nu am nevoie de mila ta, nu mai vreau nimic! Ba chiar te sfătuiesc să mergi înainte, cât de repede, cât mai aproape de…
– Te rog eu, gata! Nu voi pleca, ți-am mai spus! Orice ai face, oricât de greu ne va fi sau îți va fi, eu sunt aici. Niciun gând nu mă împinge să cred altceva.. Te vei face bine. Ai să vezi!
– Am uitat că ți-ai luat diploma peste noapte! Medicina în trei pași! Mă mai fac eu bine pe dracu’!
– Tu chiar crezi că toate astea nu mă apasă și pe mine? Cum poți fi așa dur? Cu tine, cu noi!? Te iubesc, dar în astfel de clipe mă faci să cedez nervos! Și nu vreau, nu trebuie! Maia are nevoie de noi.. Chiar nu simți asta?
– Îmi pare rău! Iartă-mă! Ești așa de curajoasă și bună încât îmi vine să mă dau cu capul de pereți când văd cum mă comport! Îmi e teamă de moarte, îmi e teamă că într-o zi nu am să mă mai trezesc.. Știu că am să vă pierd și nu vreau asta! Maia are nevoie de un tată nu de o legumă care nu e în stare să miște mai nimic, ba mai mult, să se mai și enerveze aiurea în tramvai.. Da, știu, nu e o scuză pentru felul în care mă port, dar boala asta mi-a mâncat sufletul și gramul de speranță pe care îl mai aveam de la această viață!
– Te iubesc! Te iubim! Va fi bine, ai să vezi, eu am încredere că te vei face bine curând..
Trei ani trecură foarte greu. Ea a rămas lângă el în pofida faptului că nervozitatea și neliniștea erau mult prea prezente în viața lor. Erau împreună în cabinetul doctorului și parcă nici nu respirau. După ultima operație ar fi trebuit ca totul să fie rezolvat, dar după atâta tratament și după ani de zile de chin fizic și psihic, nu știau la ce să se mai aștepte.
– Dragii mei, cu bucurie vă anunț că totul este bine! Nicio urmă de boală! Bucurați-vă de viață și ne vedem în șase luni la un control de rutină! Oricum, nu cred că mai aveți motive de îngrijorare!
Nu puteau să creadă! Cel mai mare coșmar al lor luase sfârșit. Până când..
– Trebuie să vorbim.. Maria, mă auzi?
– Da, da.. Eram cu gândul departe..
– Pff, nici nu știu cum să încep.. Am trecut prin multe împreună și vreau să îți mulțumesc pentru tot! Dacă nu ai fi fost tu, astăzi aș fi fost mort..
– Asta fac oamenii care se iubesc, își sunt aproape mereu, indiferent.. Nu ai de ce să îmi mulțumești..
– Ba am. Și vreau să știi că eu vă iubesc! Mult! Și pe tine și pe Maia! Doar că..
– Doar că?!
– Simt că viața mi-a dat o altă șansă! Și deși vă iubesc și pe voi..
– Și?
– Da, lasă-mă să termin, chiar nu e ușor.. Am întâlnit pe altcineva, pe acel cineva! Simt că trăiesc din nou..
– Nu, nu cred asta! Este întâi Aprilie sau cum? Tu chiar vorbești serios? Nu gust asemenea glume, chiar îmi pare morbid..
– Nu este o glumă! Dar am să vă fiu alături! Viața asta este plină de posibilități și suprize, uite, vezi, eu m-am făcut bine! Am să vă fiu aproape așa cum mi-ai fost tu mie! Promit! Doar că avem o singură viață. Vreau să o trăiesc așa cum cred că e mai bine!
– Și eu ce ar trebui să fac acum? Să te felicit? De oprit, nu te pot opri și sincer, nici nu știu dacă aș mai avea puterea! Eu ce îi spun copilului? Tati s-a făcut bine și a plecat? Noi nu mai putem să îl facem fericit. E bun textul sau ar trebui să mai schimb una alta? Pleacă! Vezi-ți de viață! Memoria văd că oricum te-a lăsat.. Și oricum, dragoste cu sila nu se face.. Am eu grijă de gustul amar, oricum m-am obișnuit cu el.. Suntem prieteni..

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s