Rățușca cea frumoasă!

image

Am început povestea înaintea fotografiei. Imaginația oricum mi-a luat-o razna cu mult înainte de orice text. Am descoperit aceste rățuște mici și foarte, da’ foarte simpatice acum ceva vreme într-un magazin care conține și jucării, sau care în mare parte doar asta prezintă. Mi-au părut super simpatice așa că i-am luat Carlei, finuța mea, vreo patru. Ulterior am luat una și pentru cineva care îmi era drag, plus una pentru mine. M-am gândit că ne va ajuta să zâmbim ceva mai mult. Nu ai cum să privești o rațușcă cu ură, nu? Ar fi inuman. Inadmisibil. Imposibil.
Apoi m-a trăznit o idee. Cum ar fi dacă le-aș lua și lor așa ceva. Știu, nu e mare lucru, dar e din suflet. În plus, m-am gândit și la o poveste. Rațușca aceasta mică are un suflet mare și bun, un suflet ascuns pe care doar tu îl poți vedea și căruia îi poți cere orice, parola este zâmbet. Adică trebuie să zâmbești, să închizi ochii și să îi șoptești rățuștei tale ce anume îți dorești. Cu siguranță ea te va auzi și va încerca să te ajute să ajungi acolo unde vrei, cu condiția să nu uiți de zâmbet! Ce credeți? Au zâmbit! Și rățuștele! Oreo este extenuat, a fost plimbat, tras și mângâiat din toate părțile. Ah, am uitat să spun, astăzi, împreună cu o parte din colegii mei am participat la o acțiune de voluntariat. Copii și bătrâni s-au bucurat de o zi în aer liber, o vizită la un palat și o masă caldă. Pentru mulți dintre noi un fleac, o chestie pe care o facem in weekend. Pentru ei, o zi frumoasă, o zi în care nu s-au gândit la ce să pună pe masă, câteva ore în care au uitat de griji.

image

El este George! Are un zâmbet extrem de frumos și o căldură sufletească extraordinară, am simțit-o când mă îmbrățișa. Are șapte ani. A fost abandonat de către mama lui la vârsta de un an, a considerat că e mai bine să rămână în grija bunicii, care mai avea cinci guri de hrănit. Acum crește împreună cu unchii și mătușile lui care sunt cam de-o seamă. Au foarte multe probleme de ordin financiar, dar zâmbește! Mulți dintre noi au uitat să o facă! Și ține strâns de mână. Și este minunat!

image

Ea este Ana-Maria împreună cu rațușca ei Rozie, pentru că este roz, evident! Povestea nu am reușit să o aflu, dar dacă era acolo este clar că nu este una prea roz. Și ea zâmbește și se bucură de copilărie, de mâncarea de pe masă, de rațușca minusculă căreia îi atribuie un nume, ca să fie sigură că răspunde :).

image

Ei sunt niște copii frumoși dar nu foarte norocoși. Au mult prea multe probleme acasă, tocmai acolo unde ar trebui să își găsească liniștea! Ei astăzi au uitat de griji dar mâine va veni iar și iar, cu noi și vechi probleme care de obicei nu au prea multe soluții. Noi mâine vom avea treabă la muncă și acasă și cel mai probabil vom uita că ieri am realizat cât de norocoși suntem. Eu sper să nu uităm totuși. Și mai sper ceva. Sper ca acești copii să aibă mai multe șanse și să lupte pentru ele. Sper să nu le piară zâmbetul și să fie mereu înconjurați de rățuște frumoase care îndeplinesc dorințe.. Chiar sper..
A fost o zi frumoasă! Am adunat zâmbete și voie bună! Îmbrățișări și pupici! Le voi pune bine la colecție, și când mi se va face dor, voi merge să colectez o nouă serie. Vă mulțumesc copii! Pentru tot!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s