Decizia.

image

Nu putea să doarmă. Era extrem de obosită și totuși nu avea somn, avea mult prea multe probleme pe cap dar cea mai mare dintre ele avea să apară în următoarele zile. Trebuia să se pregătească pentru școală, venise iar toamna cea gri care îi dădea batăi de cap. Nu mai putea să meargă la muncă, nu o mai primeau, și așa toată vara doar asta făcuse iar vacanța nu prea trecuse prin viața ei, cam de când se știa. Se mai certase și cu Andrei, poate de-aia era și așa agitată. Închise ochii ca să scape de gânduri. Instant îi veni să vomite. Prea multă agitație, prea mult haos, sigur și oboseala își spunea cuvântul. Reuși să adoarmă, cu greu.. Mâine avea să fie o nouă zi.

– Andrei, trebuie să vorbim.. Vreau să îți spun ceva.. Față în față! E important!
– Te rog, Ana, nu mă mai deranja. Ți-am spus că sunt ocupat și chiar nu am timp. Anul acesta am bac-ul, chiar nu am chef de nicio întrerupere. Ok?
– Chiar trebuie să ne vedem. Este extrem de important. Crede-mă că altfel nici nu mă gândeam să te caut!
– Am să încerc, dar nu promit nimic. Am atâtea pe cap încât..
– Mda, știu, eu pe ultimul loc. Așa a fost mereu, dar mă rog. Astăzi la 5? La școală? Este important.. Ai să vezi..
– Ok. Ne vedem atunci..

– Ia să auzim! Ce este așaaaa de important?!
– Nici nu știu cum să îți spun.. Cred că.. De fapt.. Ăăăă…
– Zi odată!
– Sunt însărcinată!
– Ceeee? Am auzit bine? Vorbești serios? Al cui este?
– Andrei! Cum mă poți întreba asemenea prostie? Al tău! Al nostru! Doamne, nu pot să cred așa ceva!
– Mie îmi spui! Cum s-a întâmplat?
– Tu cum crezi că s-a întâmplat? Pur și simplu.. Nu știu, cred că atunci la petrecere la Dan, după calcule.. Eram cam amețiți și.. Nu știu cum, dar ce ne facem?
– Ce să ne facem, Ana? Tu ce crezi? Eu dau bac-ul și după vreau să merg la facultate. Tu lucrezi de când te știi și de-abia vă descurcați! Un copil ne lipsește!
– Dar.. Are un suflet.. Are o inimă care îi bate..
– Știu, dar m-ai luat prin surprindere.. Trebuie să ne gândim dar eu nu văd altă soluție. Ce viață ar duce cu noi doi? Sau doar cu tine? Ce i-ai da să mănânce? Ce ai putea tu să îi oferi la cei 16 ani ai tăi?
– Dragoste..
– Și altceva mai ce? Că nu mănâncă dragoste, nu se îmbracă cu ea..
– Andrei, cum poți fi atât de rău?
– Sunt doar realist! Avem o viață înainte. Trebuie să le oferim ceva copiilor noștri, nu doar dezamăgiri așa cum am primit noi..
– Eu mă mai gândesc, totuși… Nu pot renunța așa ușor. Dacă este unica mea șansă? Dacă nu voi mai putea să am copii? Doamne, ce mă fac? De ce trebuie să trec prin asta? De ce eu?
– Vom găsi o soluție, ai să vezi.. Nu mai plânge! Toate au o rezolvare. Cândva, cumva!
– Oare? Și acum? Pe unde o luăm?

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s