Singur.

Și ești din nou singur. Singur între patru pereți. Ai râs, ai povestit, ai simțit că timpul nu are limite, până când ai ajuns acolo de unde ai plecat, acasă. Sau locul care ar trebui să poarte acest nume. În jurul tău este haos. Nu ai chef să aranjezi nimic, oricum nu îți trece nimeni pragul așa că ce sens are? Și oricum tu stai numai pe drumuri, ca să uiți sau măcar să te prefaci că ai uitat. Dar în final tot acolo ajungi. Ajungi să fii tu cu tine. Și cu întrebările care nu își găsesc niciodată răspuns. Poate că sunt prea complicate. Sau poate că tu ai devenit mult prea complicat în simplitatea ta. Și când stai să te gândești chiar nu vrei prea multe. Sau poate că da, doar că tu ai altă impresie. Te uiți în oglindă. Îți place ce vezi, astăzi cel puțin, mâine s-ar putea să te răzgândești. Ești singur. Și ai vrea să nu fie așa. Simți nevoia de atingere, de dragoste, de o respirație care să îți fie dependentă. Închizi ochii. Poate mâine vei avea mai mult noroc. Și toate se vor așeza. Închizi ochii și speri. Încerci să nu mai dai vina pe tine. Dar cine este vinovat? Sau trebuie să existe așa ceva? Ești singur și ești bine. Oare?

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s