La spital. Așa, de toamnă!

Este ora 6, alarma sună de zor! Mi-e un somn de mor, mă simt obosită dar îmi fac curaj și mă ridic din pat. Trebuie să plec, orice ar fi. La 6 jumate ne vedem la mașină. Are emoții. Mama, că de ea e vorba. Are ceva probleme la un picior și își imaginează fel și fel de chestii. Este nerăbdătoare să ajungă să vadă care e treaba, în același timp este tăcută și gânditoare. Trafic intens. E Luni. Ajungem la 8 și cinci la locul cu princina. Acum este ora 9 și totul se mișcă super repede. Au decis să îi facă analize și să o interneze, cel puțin astăzi, aspect pentru care nu eram pregatite. Va fi o zi lungă, dar măcar să se termine cu bine. Am plecat să cumpăr diferite chestii, am venit doar cu ce aveam pe noi, iar internarea nu se știe pe ce termen va fi. Mama s-a mai liniștit. Când vine vorba de sănătate și probleme cu ea, toți ne panicăm, iar vizita la spital ne face să ne liniștim, simțim cum cineva ne are în grijă. Acum în salonul mamei se află vreo șase medici. Toți călare. Eu am ieșit, dar ei par a fi direct interesați de problema ei. Acesta este un aspect pozitiv. Să sperăm că problema ei are și o rezolvare. Au trecut doar câteva ore, cea mai grea este așteptarea. Chiar dacă ai așteptat zile la rând ca să ajungi aici, când ai ajuns, nu mai ai răbdare deloc!
Mă simt super obosită, am să ies puțin la aer, să mai rezolv una alta deși nu prea mă simt împinsă de vreo dorință nebună. A trecut doar jumătate de zi și eu una nu mai pot, doar că eu am să pot pleca acasă la un moment dat astăzi. Am să mai stau puțin prin zonă și după aceea am să plec. În termeni mari, surpriza a fost una plăcută! Chiar mă gândeam la acești oameni, adică la medici. Ei nu au voie să greșească, deși noi spunem că cine nu muncește nu greșește, totuși ei nu își permit să facă asta! Se mai întâmplă uneori, dar ei trebuie să își asume toată răspunderea din lume, să asculte mii de povești și să rezolve tot atâtea cazuri. Și oricât de plictisitoare ne pare o zi la spital, pe atât de nebună li se pare lor. Eu am tot respectul pentru medicii oameni, care chiar își dedică viața pentru a face bine semenilor lor, indiferent de ce probleme au și ei la rândul lor, oameni fiind.
La spital nu e mișto, mai bine ieșiți în centrul vechi. Dar e mișto să știi că ești pe mâini bune.
Și da, sănătatea e pe primul loc! În orice anotimp.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s