Priviri și ecrane.

Priviri absorbite de ecrane. Peste tot, doar ecrane care acaparează priviri. Priviri care tresar doar când ecranele se aprind și le cheamă la ele. Hipnotizate fiind, se aruncă asupra lor ca niște animale de pradă, însetate de dorință, împinse de necunoscut, lipsite de control dar dependente. Dependente de tot și de nimic, de nimeni și de toți, de nepăsarea devenită drog. Ecrane și priviri, în ele. Doar în ele. Acasă, la muncă, pe stradă, între prieteni, între iubiți, doar priviri. În ecrane. Reci. Distante. Nepăsătoare. Sigure. Singure. În care se ascund oameni cu suflet care așteaptă o confirmare. Culmea, tot de la ecrane. Așteaptă ca privirile să se întâlnească între ele. Fără ecrane. Doar priviri. Calde. Bune. Iubitoare. Dar rar se întâlnesc. Pentru că ecranele și privirile au o relație aparte, o relație greu de combătut, o relație de neînțeles dar care este atât de specială. Privirile se vor întâlni cândva, cumva, fără ecrane. Și nu se vor mai despărți.. Niciodată. Ăștia suntem. Și tu acum tot la un ecran privești. Dacă ai o altă privire care te caută, nu ezita, senzația este unică! Fără ecrane, doar priviri. Ce bine ar fi!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s