Săr’na!

Sau mai sofisticatul și neprețuitul sărut-mâna! Da’ poate că nu vreau să îmi săruți nimic, da? Mai ales când ești trecut de prima tinerețe și spui cu juma’ de gură salutul mai sus menționat cu un rânjet pe jumătate de față și o privire ce coboară lasciv de la sâni spre coapse!
Și acum îmi aduc aminte de copilărie și cum mă obiga bunică-mea să salut toate babele în așa fel, pe unele chiar să le și pup! Pe bune? Pe buneeee? Normal că nu voiam și toate se arătau orilipate de purtarea mea rebelă! Și atunci, ca și acum, consider că am dreptul să aleg pe cine salut, că trebuie să și merite, cum salut și dacă vreau să mă pup cu cineva, cumva! Până la urmă am învățat clasicul bună ziua care a funcționat de fiecare dată! Și acum că am ajuns la vârsta la care copiii mă salută cu săr’na, că este ușor și foarte politicos, dar de unde, realizez că tare mult mi-aș dori să îmi spună bună ziua sau și mai bine, să mă ignore! Îmi pare absurd ca un adult să oblige un copil, nu neapărat cu pușca la tâmplă, ci prin clasicele amenințări, dacă nu spui sărut-mâna nu îți mai dau ciocolată sau i-phone, same shit! Lasă dom’le copilul să spună cum vrea, important este să își dezvolte o personalitate, a lui, da! Urăsc să îmi fie sărutată mâna, da? Așa că vă rog, vă implor, mame dragi, bunici care le știți voi pe toate, copii, fac apel la toți, fără sărut-mâna sau alte forme, veri, cumnați! Acesta este un apel disperat! Cine e cu mine? Cine? Cine? Săr’na!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s