Ursul păcălit de vulpe! Cere și ți se va da! Ce-i în mână, nu-i minciună!

Proverbe, zicale, fabule și fabulații. România și românii. Dacă vrei poți schimba ceva, totul este să mai și încerci!
Cred că totul este super clar până aici, ceață totală, nu? Păi am de povestit o poveste.. Pe etape, că așa e mai interesant.
Povestea începea acum câteva luni, atunci când mama, care are probleme la picioare, și anume varice, a început să acuze dureri din ce în ce mai mari. Împinsă de nevoie, fără să își dorească, a ajuns la o clinică particulară din Ploiești, Laurus Medical. Acolo i s-au prezentat mai multe variante și în același timp soluții pentru problema ei, cu precădere totuși asupra unei noi proceduri apărute, care nu lăsa urme și durere, doar lacrimi de plăcere. Niște injecții, destul de costisitoare, aveau să îi invadeze mamei venele. După o atentă căutare, pe net, evident, mama a ajuns la concluzia că merită să încerce, aparent nu avea nimic de pierdut! Zis și făcut! Totul bine și frumos. Banu’ ban, piciorul injectat în trei locuri. Mama cu zâmbetul pe buze așteptând miracolul. Doar că miracolul nu mai venea, ba mai mult, avea să îndemne o infecție să apară. Un punct mic și roșu care în câteva zile avea să devină o gaură. O gaură ce se adâncea din ce în ce mai tare. După o lună de zile în care mama i-a trimis domnului doctor în cauză fotografii cu diferite stadii ale infecției, pentru că asta era, și după ce a ajuns și la cabinet unde a fost doar pansată, după plânset în telefon și panica că va rămâne fără picior, am decis să abandonăm lupta și să mergem la un spital de stat în București, acolo unde avea să fie și internată, aparent fără motiv, pe larg mai jos. În concluzie, vulpea a cam păcălit ursul. A luat banu’ și a cam uitat de ce anume ar trebui să facă un medic și după ce încasează cash-ul, adică să se ocupe de pacient ca aceasta să fie ok.
După ce mama a ajuns acasă de la spital, m-am hotărât să merg să îi cer medicului socoteală! Nu pentru că intervenția nu a reușit, se mai întâmplă, ci pentru ignoranța de care a dat dovadă ulterior. Mama nu a fost de acord inițial, “măi mamă, nu vreau să îi fac rău”, spunea ea cu piciorul ei cel bandajat și înghițind un pumn de medicamente luate din pensie. Dar fără ca ea să știe am mers la clinică. Am așteptat cuminte și am pășit în cabinetul medicului hotărâtă să îmi fac dreptate, nu mie, ci ei. Sănătatea nu am să pot să i-o ofer, dar mă voi lupta ca să îi ofer liniște și dreptate.
Și de acolo am pornit într-o discuție. El îmi spunea că ar fi trebuit să citesc cărți de specialitate înainte să merg la el, că na, asta fac înainte de culcare și că ai săi colegi nu ar fi trebuit să o interneze pe mama, dacă am fi avut răbdare am fi constatat că urma să apară și miracolul inițial. Eu mi-am adus argumentele plus amenințări gen colegiul medicilor și televiziuni, și uite așa am cerut ca banii să i se restituie mamei. Eu timp și alți bani oricum îmi pierdusem, doar că pe alea le recuperezi, mama și sănătatea mai greu. A fost de acord si uite așa am cerut și am și primit, cel puțin scriptic!
Am făcut o cerere. Era într-o zi de Joi. Vineri au și sunat-o pe mama să îi spună că o vor suna din nou Luni și că cel mai probabil Marți va merge să ridice banii. Și a venit ziua de Luni, ce credeți, nu a sunat niciun telefon. Hai că a venit și Marți, și tot nimic. Eu am tot întrebat-o pe mama, tocmai ca să soluționăm problema cât mai repede, nu de alta dar atât de rapid uită unii că au de dat încât trebuie să le amintești și reamintești. Asta am făcut și eu, mama evident că nu avea de gând să sune. Am sunat Marți seara destul de târziu, și Miercuri, adică ieri, mama a ridicat banii de la ei. Nu în totalitate pentru că au mai inventat ei niște cheltuieli gen pansamente și ciorapi medicinali, dar cam 90% din suma plătită inițial! Ce este în mână, clar nu e minciună!
Eu una sunt foarte fericită! O iau ca pe o victorie personală asupra sistemului acesta lipsit de responsabilități, lipsit de grija omului care suferă din diferite motive, împins de nepăsare și fără scrupule! Bravo mie, chiar mă felicit! Vă îndemn să nu mai stați cu mâinile în sân și să acționați când vine vorba de dreaptatea voastră, nu va lupta nimeni altcineva! Doar noi putem schimba ceva, și nu vorbesc neapărat de bani, ci de principii. Principii pierdute în timp printre fabule. Să trecem de la fabule la realitatea ce ne înconjoară, să luptăm și să ne cerem drepturile, doar așa vom evolua! Pe bune că nu fabulez!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s