Ruga.

image

Închidea ochii și își imagina cum ar fi dacă ar avea o familie, o mamă și un tată și foarte multă dragoste. Atât de multă încât să nu și-o mai dorească. Doar că nu o avea, nu cunoscuse niciodată pe pielea ei ce înseamnă să fii iubit, dorit și fericit că exiști. Toată viața ei așteptase o șansă. La o viață mai bună, la caramele de toate felurile, la doi oameni care să o îmbrățișeze și să îi spună că totul avea să fie bine. Și încă mai spera la asta, chiar dacă în jurul ei erau doar suflete pierdute, suflete ce nu își găseau liniștea, suflete nedorite în mod repetat. Venea Crăciunul și știa că atunci mai are loc o selecție. Învățase o rugăciune pe care o repeta în fiecare seară până când adormea. O repeta și se gândea că va veni și clipa în care cineva o va alege pe ea. Chiar dacă avea șase ani și nu era cea mai frumoasă, avea speranță. Și se ruga, știa că va da roade cumva, cândva. Și se consola cu gândul că dacă nu va fi aleasă, se va alege cu niște haine noi și dulciuri care să îi îndulcească amarul. Și se ruga în gând. Și se ruga pentru că era singura ei șansă. Și se ruga pentru că se simțea vinovată, poate că nu merita iubirea unor părinți, dacă nici părinții ei nu au vrut-o de ce oare să o vrea altcineva străin, mai ales că nu mai era un bebeluș, de obicei ei aveau succes. Dar nu se lăsa, se ruga. Seară de seară. Până când visul avea să devină realitate. Pentru că și ea era tot un om format din trup și suflet. Pentru că și ea avea nevoie de iubire și își dorea să ofere iubire. Și pentru că doar asta îi mai rămăsese sau era tot ce avusese vreodată. Ruga.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s