Conversație între un câine și stăpâna lui!

image

Ea vine acasă de la muncă, bagă cheia în ușă și așteaptă să vadă ce “minuni” a mai făcut el. El aude cheia în ușă și nu mai știe unde să se ascundă, parcă a crescut cam mult în ultima vreme, ea e de vină că îl hrănește prea mult, mai ales când știe câte și mai câte a făcut.
– Oreo, hai la mama!, spune ea cu jumătate de gură, cu un ochi în bucătărie și celălalt ochi pe hol.
– As veni, pe bune, dar urmează să te isterizezi în următoarele cinci secunde, așa că până atunci mă voi ruga să nu mi-o iau prea tare pe cocoașă!
– Hai măi Oreo, pe bune! M-am săturat să strâng după tine mereu, chiar nu ai învățat că trebuie să faci afară???
– Măi femeia lui Dumnezeu, pe bune dacă mă pot abține, mai sunt și bărbat. Cum dracu’ să rezist opt ore, poate chiar mai mult până când ai tu de gând să apari? Ție ți se pare normal să mă tratezi așa? În plus, oamenii ăia care mai vin pe la mine din când în când, azi nici nu s-au sinchisit să apară! Numai eu știu cât i-am așteptat…
– Chiar nu știu cum să fac ca să te fac să înțelegi. Ia vino și bagă nasul aici, ia zi, îți place?
_ Iac, nuuuu! Evident! Ce nașpa miroase, chiar nu ai milă deloc! Pe bune e greu, ia să încerci să îți faci nevoile doar când vreau eu, să vedem, îți place?
– Gata! Te dau!
– Haha, să crezi tu că scapi de mine așa ușor, cine crezi că mă ia? Mai ales că m-ai numit după un biscuit! Toată lumea se amuză de numele meu.. Dacă mă chema Nichita, de exemplu, poate că ți-ar fi fost ceva mai ușor.
– Ai deschis iar ușa dormitorului și e dezastru peste tot! Pe bune că nu mai pot! Înțelegi asta? Înțelegi?
– Nu mi-ai lăsat niciun telefon, nicio tabletă, ce era să fac eu de unul singur? Ursul ăsta s-a cam paradit, porcușorul ăsta este prea roz pentru gusturile mele, iar tu stai mereu plecată! Am și eu nevoie de diversitate, îți dai seama că sunt plictisit, că doar îți semăn. Acu’ dă! Aia e, ce să fac! I’ll take it as a man!
– Of măi mamă, oare te vei potoli și tu curând, că zău dacă mai pot!
– Sincer, nu cred. Și nici eu nu mai pot! Îmi e dor de tine mereu. Și plâng și te aștept să vii acasă. Și știu că ai să mă cerți și-apoi că ai să mă ierți, vorba lui Chirilă, dar eu tot te iubesc. Așa cum sunt eu, tâmpit! Și mai plâng și când fac pe mine, dar tu ești plecată, nu auzi, nu vezi cât îmi e de greu..
Și când nervii se evaporă ea îl mângâie și îi zâmbește. El se bucură tâmp, că doar atâta poate, dar mai sincer ca mulți. Și se iubesc. În tăcere și în conversații.. Lungi și care se repetă. Ea vrea ca el să înțeleagă, el vrea ca ea să înțeleagă că el nu va înțelege niciodată. Sau doar pe alocuri, când are el chef, că doar îi seamănă, nu?

image

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s