Nemurirea.

Naiv este acel ce crede,
Că timpul lui nu va veni,
Că toți suntem un praf de stele,
Și că trăim pentru o zi!
Să fie ziua când ne naștem?
Să fie orice altă zi?
Sau poate teama că ființa-ni,
Va contempla ori va pieri..
Și-atinși de gânduri prea mărețe,
Realizăm mult prea târziu,
Că planurile nu au fețe,
Ci sunt doar zâmbet de copii,
Că timpul trece și n-așteaptă,
Trezirea unui suflet trist,
Care având de toate-n traistă,
Vede al nemuririi chip!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s