Poveste neîncepută..

Ea intră veselă pe ușă,
Și îmi zâmbește puțin cam dubios,
Eu nu am chef de ea, am treabă,
Și ea ce crede, că sunt vreun prea duios?

Și zi de zi, ea deloc nu se lasă,
Îi trece pragul cu zâmbetu-i frumos,
Crezând că poate așa, ea o să poată,
Să-i schimbe felul.. Îl vrea armonios,

Nu pot să cred, iar a trecut pe-aici!
Ea chiar nu vede că-i plină de sclipici?
Iar mă ignoră și pare mult prea trist,
El chiar nu vede că-i foarte egoist?

Și anii trec, ea uită să-i zâmbească,
El o observă și se schimbă la față..
Ce ai pățit, nu mai zâmbești.. Mi-e dor..
Aveai zâmbetul tău, dar tu mi-ai dat ignore!

Îmi pare rău că timpul s-a prea scurs,
Atâta vreme și eu am stat ascuns,
Zâmbetul tău m-a readus la viață,
Și sufletu-ți cu doar a lui dulceață..

Păi da, s-a scurs, nu ai vrut să mă ai,
Zâmbetul meu nu mai e smuls din Rai..
A rămas urma lui.. Puțin cam ștearsă,
Pe sufletu-mi, rămas fără dulceață!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s