Ispita.

Azi, luna ta, de arme e umbrită,
Ușor începi să te simți ca o țintă,
Nimic nu-i sigur, nici aerul prea tare,
Îl tragi adânc în piept și parcă doare..

Cât de ciudat e fără siguranță..
A rămas lumea fără de speranță?
Cum să ucizi ca să o duci mai bine?
Sângele lor ți-e-ntins pe mâini, haine!

Teama se-așterne ca o zăpadă neagră,
Ce va să vină? Cine să-nțeleagă?
Aștept timid să mă surprindă clipa..
Da-mi place viața, și cred că ea-i ispita!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s