Așa-i românu’. Partea a 5-ea.

Acum ar fi trebuit să scriu ceva despre uscătoria de rufe, doar că viața a intervenit ca să îmi arate că pot înfrunta situații mult mai interesante care să mă determine să cred că da, nația noastră este pierdută. Și nu cred că ne vom mai recupera prea curând sau cel mai probabil, niciodată.
În aeroport se așteaptă îmbarcarea. Toată lumea stă jos, liniștită, aparent. Apare un domn, avea și el treabă pe la tejghea pe acolo, poate că și-ar fi dorit să șteargă praful sau să aibă astfel de activități, oricum, nu avea de gând să înceapă ceva, și clar nu avea cum să o facă de unul singur, nu acolo cel puțin. Toți liniștiții au sărit ca și arși! Din liniștea lor s-a format o ditamai coada. Toată lumea stătea și aștepta liniștită, dar în picioare. Au stat acolo 40 de minute! Patruzeci de minute, frate! De ce? Le era oare teamă că va pleca avionul fără ei? Că rămân fără loc și vor fi nevoiți să stea în picioare? Nu i-am întrebat dar nu mi-am găsit nicio explicație.
Ajunși în avion, încep să se așeze, fiecare unde dorește, ce mai contează ce scrie pe bilet, nu? Sau poate nu au ajuns până la litera F..
Toată lumea se așează, vorbește domnișoara la microfon, roagă pasagerii să își închidă telefoanele. La două minute după, telefonul domnului așezat lângă mine sună.
– Nu pot vorbi că sunt în avion.
La capătul celălalt se aude o voce care încearcă să își scurteze monologul.
O doamnă din “public” îl avertizează pe domn, nu aveți voie cu telefonul, închideți-l!
În spate stau niște bulgari, parcă-s mai rău ca ai noștri, au un copil mic care încă îmi dă niște piciorușe în spate. Îmi zic, mai e puțin, deja coborâm.
Între timp ascult muzică. Domnul de lângă mine parcă bolborosește ceva, îl ignor, nu îl cunosc și nu am de gând să îmi fac cunoștințe noi. Mă face atentă și mă bate pe umăr. Românisme îmi zic, mai e doar puțin.
Ceaușescu a murit, dar comunismul este încă atât de viu. Și prezent. Și nu dă urme că ar vrea să dispară.. Poate că sunt prea dură, prea rea, dar mi se pare atât de trist, mai ales pentru ei. Încă un episod comic, dar nu prea.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s