Vizita.

image

Avea niște ochi mari și care zâmbeau continuu. Privirea-i jucăușă îl căuta deși cuvintele rosteau total altă poveste. Era super fericită, nu mai avea pic de răbdare!
– Bună, ai mai fost pe aici? , întreabă ea părând interesată de răspuns deși spiritul nu îi era cel mai prezent.
– Nu, este prima dată. Am emoții. Dar tu?, îi răspunse interlocutorul.
– Daaa, am mai fost. Îți va plăcea, ai să vezi…
Și nimic nu înceta în a nu o da de gol. Căuta ceva sau pe cineva. Fără oprire și cu un entuziasm ieșit din comun. El era motivul vizitei, dar nu avea cum să o spună cu voce tare, chiar dacă întrebarea era evidentă și ar fi meritat un răspuns sincer. Se mințea, era mai ușor. Și visa, îi plăcea atât de mult să viseze cu ochii deschiși.
La finalul vizitei vibra de plăcere. Nu-l văzuse, dar știa că era prezent, încă îi simțea parfumul în nări. Poarta se închise în spatele lor.
– Să știți că mi-a plăcut foarte tare, îi spuse un alt el, cel ce mai devreme îi sorbea vorbele.
– Mă bucur, spuse ea fără ca măcar să îl privească. Ochii îi sclipeau în altă direcție, chiar dacă în cea greșită, era singura care o făcea să se simtă vie.
Atât de vie! Pentru câteva secunde rămase pe loc. Ochii îl căutau încă. Ar mai fi stat, l-ar mai fi așteptat, doar că între timp realizase ceva, vizita luase sfârșit. Întoarse capul, dar și tânărul plecă, cel mai probabil în altă vizită..

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s