Sahara, the other story!

V-am promis că am să dezvolt povestea cu Marocul și experiențele trăite în ultimele zile. Dacă ați citit și articolul anterior veți fi aflat că eram gheață și plini de entuziasm, not, înainte să plecăm în deșert.
Ne-am trezit în ziua doi de Maroc și am pornit către acesta. Planul era bine stabilit, o noapte la un hotel și o noapte în deșert! Da, chiar în deșert, într-un cort special amenajat, dar vom ajunge și acolo.
Dis de dimineață am început să ne separăm, și anume, cei ce consumă salam și cei ce nu mănâncă mezeluri :). Am ajuns la un microbuz ce ne-a purtat pe ritmuri arabești în locuri inedite și uitate parcă de lume. Ne aflam totuși în Africa, era chiar mai bine decât prevede legea. Toată lumea laudă mâncarea marocană. Nouă nu ne-a plăcut. Să fi fost karma de vină, să fi fost bucătarii, nu știu, cert este că tanjinul și cuș cușul nu ne-au adus încântarea mistică de care am fi avut nevoie. Am mâncat prost și scump pe acest traseu. Cred că șoferul nostru avea ceva înțelegeri cu patronii, iar aceștia aveau clar alte prețuri pentru turiști. Nici să nu vă treacă prin cap că ei aveau afișate prețurile sau îți dădeau bon fiscal. La supermarket, mult spus dar nu găsesc alt termen, era praful cât casa, dar cred că era din cauză de deșert sau poate chiar și sărăcie. Sau poate pentru că deschideau doar pentru turiști coșmelia. Drumul a fost lung cu opriri scurte prestabilite anterior. Șoferul avea diagramă, chestia aia care măsoară timpul de condus și de repaus, deci avea motive bine întemeiate ca să oprească.. Sau nu.
Prima oprire care contează a fost la satele berbere. Le-am văzut de undeva de sus, am făcut la fel de multe poze ca și niște turiști japonezi și am mers mai departe.

image

Cum unde sunt, acolo în spate undeva..
Serpentinele ne-au oferit senzații tari fără propuneri indecente. La finalul lor am ajuns într-un sat uitat de lume. Acolo să vezi și să nu crezi! Filme celebre l-au găsit a fi fascinant și s-au hotărât să filmeze câteva scene pe acest plai, gen, gladiatorul, Cleopatra și Game of thrones. Satul berber datează de undeva din 1600 și a fost restaurat de curând. Trebuie să știți că marocanii negociază. Nu știu dacă le face plăcere sau este o chestiune de care pe care, cert este că o fac. Iar prețul corect este undeva la o pătrime din prețul inițial oferit de ei, poate chiar mai jos. A alergat unul după noi și a ieșit cum am vrut iar el sigur a ieșit în câștig, că doar nu era fraier. Deci, niciodată primul preț și plecați dacă nu vă convine. Cred că mai degrabă faci treabă cu cei din afara marilor orașe. Chiar dacă sunt numeroși turiști, nu se compară cu Marrakesh, așa că și comercianții sunt mai amabili puțin. Și da, nu le pasă, pot ajunge să se comporte extrem de urât…

image

Nu știu dacă am greșit sau nu ordinea obiectivelor turistice, dar la ele sigur am fost. Cu pauză de tanjin. De vită.
După alte zece opriri de țigare și altele am ajuns la hotel. Era puțin mai frig ca afară și nu avea niciun fel de încălzire precum aer condiționat sau alte bazaconii de gen, dar avea apă caldă, un adevărat lux pentru noi la acea dată.
Ziua ce urma avea să ne ducă undeva sus dis de dimineață.

image

După pauză de prânz, fără tanjin, am ajuns în sfârșit la cămile. Cămilele dromader aveau să ne ducă în deșert acolo unde ne aștepta o noapte plină de căldură, not. Știam ce ne așteaptă, și știam că nu suntem pregătiți. Plecasem de acasă cu gânduri și haine de vară ce nu ne-au ținut de cald.

image

El este Bob Marley, nume de scenă inventat de Mustafa, băiatul ce îl ghida pe drumul cel bun. El a fost dromaderul ce m-a purtat în spate. În momentul în care am urcat pe spatele lui, a scos niște zgomote ciudate, a și fost presat pe genunchi ca să nu se ridice cât timp eu m-am cocoțat pe cocoașa lui. Drumul a durat cam două ore, dar am stat extrem de relaxată, altfel aș fi ajuns cu picioarele amorțite. Dromaderii merg încet, și cum îmi spunea și Mustafa, sunt vegetarieni, deci nu te vor mușca. Al meu Bob scotea și limba într-un mod total dubios, dar era simpatic. Și alb. Copii tineri s-au îngrijit ca noi să ajungem cu bine. Se vedea că nu le face plăcere, că o fac de nevoie și erau resemnați. Le simțeam dorința acerbă de a pleca din acea țară dar își cunoșteau condiția în același timp. Deși fără pic de educație, știu asta pentru că l-am întrebat dacă a mers la școală și mi-a spus că nu, nu îi place, vorbeau corect limba engleză și chiar și spaniolă.
Am ajuns la corturi după ce soarele apusese deja. Am fost întâmpinați frumos într-un cort sufragerie.

image

După ce am băut ceva, adus de acasă, din Italia de fapt, ne-a fost servită masa. Cum ce?! Tanjin, evident! Doar că ăsta chiar ne-a plăcut. Sau poate că ne era mult prea foame.
Am avut și toaletă în deșert, foarte bine pusă la punct și luminată de niște lumânări.
După masă am ieșit la un minunat foc de tabără. Oamenii ne-au cântat și încântat cu fel și fel de cântece care presupun că făceau parte din repertoriul național.

image

A fost greu să mergem să dormim datorită dar mai ales din cauza frigului. După multă distracție pe diferite teme am reușit să dormim. Sfat, oricare ar fi anotimpul, în deșert este mult mai frig noaptea decât ziua, așa că haine groase. Experiența în sine a fost minunată. Prin prisma oamenilor pe care i-am întâlnit, prin faptul că ceva inedit s-a petrecut în viața mea.
Trecând prin astfel de situații realizezi că ai tot ce ai nevoie, ba chiar mai mult. Că poți face orice, ești liber!
A doua zi dimineață ne-am întors tot pe dromaderi până la mașină. Ne aștepta un drum lung, de vreo doisprezece ore înapoi la Marrakesh. Dar asta într-un episod viitor!

image

Advertisements

3 thoughts on “Sahara, the other story!

  1. Dragut articol! 🙂
    Am fost si eu cu prietenul in Maroc, dar noi am mancat tajin. Nu am mancat tanjin. Poate de asta nu ti-a placut tie. Iar cu bonurile fiscale spre desert… lumea a doua, a treia… ce asteptari aveai? La noi, daca mergi in Borsa sau Moeciu primesti bon fiscal la birtul (aka restaurantul) din sat? Not.

    • Atât de tare mi-a plăcut tajinul încât l-am botezat :). Nu aveam nicio pretenție de bon fiscal.. Doar că la ei este pretextul perfect pentru a păcăli turiștii. Dar super experiență chiar dacă nu am nimerit poate în cele mai potrivite locuri.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s