Marrakech.

Deși am văzut bazarul în fiecare seară, am mers să vedem orașul și ziua, ca niște turiști veritabili!
Cu ce credeți că ne-am deplasat? Cu microbuzul, evident! Am fi putut să mergem și pe jos, dar drumul ar fi fost cam lung iar noi ne resimțeam după orele interminabile petrecute în fel și fel de mijloace de locomoție care aproape că ne intraseră în sânge.
Prima oprire a fost la Le Jardin Majorelle.

image

Aceste grădini au fost gândite și concepute undeva în anii 20, pe când Marocul era colonie franceză, de artistul Jacques Majorelle. Albastrul superb este denumit și albastru de Majorelle. După moartea acestuia, atât casa cât și gradina au intrat în paragină. Tot un artist avea să le salveze undeva prin anii 80, Yves Saint Laurent, care are și un monument ridicat în incintă. A mai avut un ajutor, dar nu îmi aduc acum aminte de numele-i. Grădină este una superbă, verde care are la centru-i casa petrolistă. Așa au vrut artiștii :).

image

Plimbarea a fost una scurtă. Există și o cafenea în incinta grădinii, unde am fi putut să bem o cafea dar nu am băut, am făcut totuși niște poze, ca să ne amintim cum nu am băut noi cafeaua aia. Și da, există și o cafea a lor, nar nar, sau pe scurt, cafea cu lapte, ca să știți. Este mai ieftină decât black coffee.. Cause once you go black, you know.. :).
Următoarea oprire a fost la un palat. Aș vrea să fi reținut, dar nu m-a atras cu nimic.. Pot spune cu mâna pe inimă că arăta deplorabil. Bine, am făcut niște poze, că doar d-aia am primit și denumirea de turiști, dar mie una nu mi-a lăsat nicio urmă de interes, sau poate că eram eu cu capul în mandarini.

image

Fun fact, mandarinii sunt peste tot. Fructele acestora par comestibile dar nu prea sunt. Nu mori dacă mănânci, dar au o aciditate crescută. Și da, le-am testat, eu una mai puțin, dar ulterior am avut senzația că mi-am dat cu sodă caustică pe mâini. Not that fun.
Pe drum, oriunde mergi, ești acostat de fel și fel de întreprinzători stradali. Iar dacă i-ai băgat în seamă, cu greu scapi. Dacă sunt disperați ajung la prețuri extrem de mici, iar tu, ca și turist, începi să guști și să înțelegi din ce în ce mai tare termenul de negociere.
Cea mai interesantă oprire a fost la mormintele regilor. Am avut un ghid care ne-a explicat despre ceremonia care are loc la ei. Femeile erau înmormântate separat, la fel și slugile. Islamul era reprezentat în fiecare clădire și fiecare bucată de marmură care a avut onoarea să fie așezată pe pereți.

image

Aceasta a fost cea mai interesantă vizită, din punctul meu de vedere. Am căscat gura și am ciulit urechile, merită clar toți banii. Dar cu ghid, neapărat, altfel nu ai de unde să înțelegi ceva. Părea extrem de anost, dar nu a fost așa.
După această oprire am plecat către un deșert fals. Aici oamenii își pot imagina că sunt în deșert, dar nu sunt. Dromaderi la tot pasul, palmieri și case de lux vis a vis. Un contrast extrem de mare, mult prea mare..

image

Noi încă ne resimțeam după cele patru ore petrecute pe dromaderi cu o zi, respectiv două zile în urmă, așa că nu am rămas profund impresionați.
Ultima oprire și cea mai grea de tolerat a fost la pielărie. Mirosul era groaznic, iar condițiile în care unii oameni muncesc sunt de-a dreptul dramatice. Stau în umezeală, miros extrem de urât, condiții mizere. Greu de imaginat că există așa ceva în secolul douăzeci și unu!

image

Aici am încheiat vizita oficială. Plus că am trecut pe lângă zidurile castelului, sper să nu mă înșel, deși este foarte probabil.
După amiaza am petrecut-o mâncând, plimbându-ne, pregătind bagajele pentru a doua zi.
Seara am mers la hamam, ceva tradițional. Aici ești spălat și îngrijit de niște doamne, iar la final ești masat, de alte doamne. Băieții ar avea de spus mai multe pe această temă, dar vă las să vă imaginați. Și noi tot asta am făcut! 🙂
Somnul a fost scurt iar călătoria spre casă lungă și tristă.
Dacă primele zile ale călătoriei noastre au trecut extrem de greu fiind lungi și anevoioase, zilele următoare s-au scurs mult prea repede.
Călătoria aceasta mi-a intrat la suflet. Am cunoscut niște oameni minunați care au făcut-o să fie memorabilă. Știu și simt că vom rămâne aproape, ne-am demonstrat-o deja. Mă bucur că am avut ocazia să vă cunosc, sunteți unici, frumoși și nebuni! Irina, Diana Diana, Pătrățel, Laurențu’, Iubi și Iubi, Roxana veterana, cine joacă mima 🙂 ? (inside joke) Vă pup și vă mulțumesc pentru tot, fără voi aș fi avut altă imagine asupra Marocului, știu asta! Și sper să descoperim și alte destinații împreună, mai devreme decât mai târziu, cu sau fără peripeții dar împreună!

image

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s