Prietenie..

Râzând, timid, glumind, ne-am cunoscut, păream handicapate,

Acum îmi amintesc, zici că n-a fost, eram speriate,

Lasă că-așa-i frumos, deși prea des nu ne vedem, dar ne trece-un fior..

Uităm să ne-amintim, dar ce simțim e ca un nor, pufos, frumos, de dor amețitor..

Ca noi toate să fie, dar nu le e chiar ușor..sincere, bune, calde..și făr’ lăudători..

Acum și-ntotdeauna, handicapate, în cap scăpate, cu suflete amanetate, prin gânduri prea purtate, de mii de ori…

Mama

E cel mai dulce și mai bun de pe pământ cuvânt,

E cel mai cald, cel mai frumos, e cel mai sfânt,

E cel ce făr’ de car’ n-am exista,

E cel menit un rost în viață a ne da!

Și nu o spun pentru că ea e mama mea,

Și nu o spun doar din cuvinte, așa..

O spun din inimă, zâmbind, gândindu-mă că da,

Că tare mult aș vrea să fiu exact așa cum este ea…

Una e mama, dar a mea-i cea mai cea!

Iubită, apreciată pentru căldura-i, da!

Când zâmbetu-i trădează din bunătatea sa…

Mama, noi te iubim, și-o putem demonstra!

Mai ai răbdare un pic.. Să vezi ce va urma!

La mulți ani, om frumos! La mulți ani, mama mea!