Ploaia

Toți fug de ea, n-o vor, o văd..urâtă,

Și se ascund, și fug, și frunți încruntă,

Ar da orice ca ea să nu mai vină,

Nu cred de fapt că ea este divină!

Rostul nu-i văd în a sa existență,

Sau poate da, prin a ei vie absență,

Dar ea oferă atâta libertate…

Crudă și rece, ca un val de dreptate..

Dar cine-ar vrea ușor să se topească?

Când a simți…nu-i treabă omenească!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s