Gându-ți

Gândul corupt se joacă cu norocul,

Subtil, ușor, cumva-și atinge scopul,

Împinge idei, conturându-și un drum,

Tot ce-ai clădit, cu el, se face scrum…

Și din prieten, îl simți ca pe-un dușman,

Nu-l înțelegi, deși e-al tău, n-ai niciun plan..

Să îl combați, când el doar te ghidează?

Sau să îl crezi? Când el te-alimentează..

Nici nu prea știi, căci te prea controlează,

Face ce vrei, sau faci ce vrea..nici că te interesează…

Andrei

Douăzeci de ani, mai țineți minte cum era la douăzeci de ani? Câte vise visați cu ochii deschiși? Câte planuri vă faceați? Câte zâmbete vă transformau chipul numai când vă gândeați la cum va fi, când va fi?

Au trecut mulți ani de atunci, ani care m-au schimbat, în bine, cred eu. Ani care mi-au împlinit și năruit vise, dar ani de care am putut să mă bucur. De oameni, de locuri, de planuri, de vise, de zâmbete, de iubire, de tot și de toate, dar mai ales de sănătate.

Chiar mă gândeam acum câteva zile la acest aspect, al sănătății. Dar gândul a venit asociat cu o boală, că altfel ce să îmi caute rătăcit în cap? M-am simțit extrem de rău, m-am gândit la tot ce este mai grav, la gândul cel mai negru, apoi am aflat că am o banală otită.. ce bine, mi-am zis, bine că nu e mai rău.. înainte să aflu, îi priveam pe cei din jurul meu și îmi adresam o singură întrebare: oare ei știu cât de norocoși sunt că nu îi doare nimic, doar pentru faptul că sunt sănătoși?

Douăzeci de ani. O boală. Gânduri negre. Vise spulberate. Speranță. Oameni. Suflete. Încercări. Eu. Tu. Noi. Pentru Andrei!

Știu, nu se înțelege nimic.. un băiat bun, inteligent, tânăr, plin de viață, este încercat de aceasta, de care este atât de plin. Iar eu vreau ca el să iasă câștigător! Nu vreau să intru în prea multe detalii legate de ceea ce are, vă spun doar că se poate opera, în Turcia, iar costul operației se ridică la 30.000 euro. Cât de repede are nevoie de bani? Era o vorbă, până ieri.. El va pleca la finele lunii către un spital de acolo, nu are de ales, altfel este posibil să orbească, la propriu, nu admirându-și visele împlinite..

De ce scriu despre Andrei? Pentru că este nepotul meu, pentru că este un copil care înfruntă niște probleme cu care nici adulții nu se pot confrunta, pentru că știu că visul lui cel mai mare, astăzi, este să fie sănătos.

Cum îl puteți ajuta? Mă puteți contacta direct sau puteți dona cât vreți voi în contul de mai jos, cont deschis pe numele vărului meu.


Vă mulțumesc și la cât mai multe vise, împlinite!

Nuanțe

Diferențe, ne aduc pe-aceași foaie,

Asemănări, și sufletul tresare..

Noi și o lume, păreri și abordări,

Lumea și noi, trăiri fără frustrări..

Contagios e zâmbetul, dar parcă,

Privit de sus, diferă, c-o nuanță..

Miha și Gabi

Miha, i-auzi, veselie, azi se vorbește de tine,

Iubire și fericire, să auzim numai de bine!

Ha, se miră încruntat, Gabi, cel ce-a fost uitat,

Azi dacă îmi amintesc eu bine, vine vorba și de mine..

Evident, nu-mi amintesc, dar cumva e cam firesc!

La mulți ani să îmi urați, nu degeaba suntem frați!

Ah, eu v-aș cam ierta..da’ nu-mi stă în fire, na!

La mulți ani, Andra!

Ager copil, ce mare te-ai făcut!

Noi? Norocoși, frumos ai mai crescut!

Dragostea pură cu tine am aflat,

Ropot de zâmbet pe buze ne-ai redat..

Avem chiar tot, ești darul prea curat!

Eternitatea.

Adie timpul, leneș, ne-nvăluie duios,

Nu mai clipim, mai bine, ci îl privim sfios..

Dulce e clipa, asta, să o trăim frumos,

Ruptă din rai e, sigur, cu al său chip, voios!

Eternitate? Nu cred, la ce e de folos?

Entuzism? Desigur, căci nu ne trage-n jos!

Acum? E doar iubire, e cel mai călduros!