Momente în timp.

Parcă a trecut prea mult timp și nu am mai scris nimic deși am gândit multe. L-am lăsat să intervină și să-mi facă planul, adică să mă facă să îi simt lipsa. El. Timpul. El care se scurge atât de repede, el cel ce aleargă și nu își ia nicio pauză, el de care mi se face super dor pentru că nu îl simt niciodată prezent, el la care mă gândesc cum va arăta deși nu am știut niciodată chiar dacă mă privea fix în ochi. Vine și pleacă. Mă bucură, mă face să vreau mai mult. Dar mai ales trece. Repede, necruțător, nemilos, aprig, invizibil. 

Dar nimeni nu îl simte cum trece decât atunci când el se apropie de final, atunci când cineva, cumva, decide că ar fi mai bine să fie trasă cortina, atunci când spectacolul se termină iar de cele mai multe ori deznodământul este nefericit. Atunci îl vrem cu ardoare, îl rugăm să mai stea, îi spunem cât este de minunat și cum o să ajungem să îl venerăm indiferent de vreme sau de a sa atitudine. 

Sănătatea ne conferă o încredere extraordinară, de care nu suntem conștienți. Boala este slăbiciunea care ne determină să fim mai buni, să prețuim clipe și oameni, să apreciem ceea ce cândva era normalitate. Timpul trece oricum, dar este important cum trece. Iar atunci când decide să ne lase în spate, pentru că are alte planuri, cu alte suflete, să știe că nu a fost doar o adiere de vânt ci mai degrabă un uragan de emoții, bunătate și iubire.

Timpul. Nu știu de mi-e prieten sau dușman. Nu știu când va decide să îmi spună adio. Nu știu de vreau să îi aflu planurile, dar știu că vreau să își aducă aminte de mine, cumva. Să tresară, să zâmbească și apoi să îmi îmbrățișeze amintirea. Construim împreună ceva. Încet. Sigur. Un loc unde îi place și lui să stea. Un loc unde se vindecă și el de singurătate. Un loc unde până și el își recunoaște greșelile și încearcă să le remedieze. Un spital. Pentru copiii rămași fără timp, dar care vor cu ardoare să îl alerge și să nu îl prindă niciodată. Un vis. O nebunie. 1 Leu. Timp. Tu ce faci cu timpul tău? Ai vrea să îl donezi? Nu ai idee cât de căutat este, mai ales când se scurge printre degetele devenite neputiincioase.. 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s