Chiar crezi? 

Tu chiar crezi că le pasă, despre a ta poveste?

Chiar crezi că îi apasă, de nu mai dau de veste?

Chiar crezi în vorbe calde, ce ascund ignoranță?

Chiar crezi că îți vor binele, sau ce-atârnă-n balanță?

Chiar crezi că-n ape tulburi mai există speranță?

Chiar crezi că se tratează? Tu chiar crezi într-o șansă?

Tu crezi, chiar crezi, și știi prea bine, ei, nu dau importanță…

Advertisements

Când mă privesc prin tine..

Ai reușit să faci din mine doar iubire,

Și când mă văd, o fac privindu-mă prin tine,

Și mă alinți în gând, iar zâmbetu-ți trădează,

Tandrețea cea mai pură din sufletu-ți de gheață..

Ochi ce privesc în jur cu duritate,

Ochi ce se judecă, fără dreptate,

Ochi ce iubesc, ochi plini de demnitate,

Ochi mă privesc, plini de sinceritate..

Doar ochii tăi mă văd fără a cere,

Nimic în schimb, căci eu le sunt plăcere..

Doar tu m-ai transformat, sunt doar iubire,

Cea mai frumoasă sunt.. când mă privesc.. prin tine..

Nefericit

Și tot tu ești nefericit,

Când ai chiar tot, iar el nimic..

Și îl privești, compătimești,

Apoi iar uiți cum să trăiești..

Averi tu vrei ca să aduni,

Muncești, muncești, ca un nebun..

Uiți a te bucura,

Nu ești copil, nu-i joaca ta..

În grabă tot, n-ai timp de-oprit,

Ai viață grea, mult de trudit,

Apoi îl vezi, compătimești..

Muncești, muncești.. dar mai trăiești? 

Când gesturile îți trădează apartenența..

Astăzi este una din zilele acelea în care nervii mă determină să mă exprim în scris. Întâi Mai, zi de sărbătoare, mici, manele și alte tipuri de manifestări de gen. Am fost și noi plecați puțin, atrași de relaxare mai mult decât de muzica tare și îmbrăcămintea sumară. Dar nu de asta sunt revoltată, am alte motive, mult mai serioase din perspectiva mea. 

Autostradă, multe mașini, coadă la Fetești pentru că am rămas în trecut și ne cam place să îl contemplăm și câteodată să îl savurăm. Noi nu, am dat sms, mult mai simplu și frumos, de ce să pierdem minute prețioase în acest fel? O mașină cu nr IF 07 HNF în fața noastră. Șoferul deschide ușor geamul și cu un gest ce îi trădează bărbăția aruncă bonul fiscal, obținut cu chin după ceva minute pierdute la coadă, afară din mașină. Pe carosabil! Eu privesc siderată, nu pot să cred așa ceva! Oameni cu pretenții și fițe, păreau extrem de prețioși atunci când am trecut pe lângă ei și le-am arătat obrazul, aruncă gunoiul pe geam! Mai bine se arunca el direct din mașină, ne-ar fi făcut tuturor un favor!

Când vom învăța să ne respectăm? Cum va trebui să acționăm noi ca și indivizi pentru ca astfel de lucruri să nu se mai întâmple??? Dacă stam să așteptăm după autorități s-ar putea să ne trezim îngropați în munți de gunoaie, nu că acum am fi departe.. 

Sociatatea, formată din fel și fel de specimene arată cu degetul, fără pic de justificare de altfel, pentru că nu ia niciodată atitudine. Așteaptă. Mereu de la alții. Vorbește. De cele mai multe ori aiurea. Nu se îndreaptă ci mereu încearcă doar să repare. 

Dacă tot ești nesimțit, fă-o la tine acasă! Și încă ceva, nu te înmulți! Poate te recunoști, ah, ce mi-ar mai plăcea! 

Pe-ascuns..

Am dimineți prea lungi când te privesc pe-ascuns,

Și contemplez la ani ce prea frumos s-au scurs..

Zâmbesc ușor, tresari, iar eu adorm la loc,

Răsufli ușurat și mă privești cu dor..

Ai vrea să mă săruți, dar teamă-ți e cumva..

Ca eu să nu tresar, să mă trezești, și-așa..

Iubești să mă privești, la pieptu-ți respirând,

Un aer plin d-amor și sufletu-mi râzând..

Ai dimineți prea lungi când mă privești pe-ascuns..