Cuvintele se-mpiedică de buze,
Privirea mi-e țintită în tavan,
Când gândurile-mi zboară berleuze,
Aș vrea să cred că nu e totu-n van…
Cuvinte n-ai a-mi liniști furtuna,
Privindu-mă, tu mă alinți duios,
Gânduri lumești ai și îți e tot una,
S-adormi tăcut, să mă iubești frumos..
Mi-e dor să-ți spun mi-e dor, ce nebunie,
Ți-e dor să-mi spui ce dor ți-a fost de noi..
Cuvinte n-am, deși rostesc o mie..
Cuvinte n-ai, dar oare au vreun rost?
madalinaiba 