Am ajuns, fără să vrem sau fără să căutăm, la Mănăstirea Mamu din Lungești. Am intrat timizi crezând că mai mult de zece minute nu vom petrece acolo. Ne-am înșelat.
În drumul nostru am dat peste două măicuțe care ne-au întrebat dacă avem nevoie de ajutor. Le-am spus că nu, doar vrem să vedem cum stă treaba. Au fost bucuroase să ne arate împrejurile, care arată impecabil. Curat, frumos, îngrijit. Un domeniu larg în șase mâini care rar sunt ajutate. Flori multe, pajiște, animale, solar, casă. Trei maici și multe sarcini, plus o biserică de pe vremea lui Constantin Brâncoveanu în care atunci când pășești, rămâi fără respirație iar pielea ți se face de găină.
Și ce poveste incredibilă are acest loc. Fost centru de recuperare pentru adulții cu boli mintale, transformat de aceste șase mâini într-un mic rai. Biserica a fost reabilitată cu bani din fonduri europene, cealaltă clădire, fostă casă a maicilor de pe vremea lui Brâncoveanu, așteptând să aibă aceeași soartă. De mult prea mulți ani. Și cele trei maici, care nu cer niciodată nimic, dar care sunt bucuroase și extrem de recunoscătoare atunci când primesc și cel mai mic ajutor.
Cu tehnologia nu stau prea bine, nu ies des, o fac doar dacă este necesar. Nu au un cont bancar, ci au un domn doctor din Drăgășani care a fost cumsecade să le dea contul dânsului și care merge și le duce banii ce le sunt trimiși de familii și oameni apropiați. Nu au, nu cer, dar au nevoie. Dacă aveți vreodată drum prin zonă, să le treceți pragul căci bunătatea lor vă va topi inimile. Instant. Dacă vreți să donați niște bani, să îmi dați de veste, strâng și le pun prin mandat poștal. Dați un share la acest articol, vă rog, că poate sunt oameni care vor afla așa de Mănăstirea Mamu și ale sale trei maici și vor vrea să ajute cumva, oricum. Trei suflete calde și șase mâini muncite vă vor fi recunoscătoare. Eu și mai și. Mulțumim.
madalinaiba 