O urmă de regret, în minte, reapare..
Un zâmbet alterat, pe chip, ușor tresare,
A arăta ce simți, n-ai cum, nu-i de mirare,
Când apusu-ți dulceag, încă se vede-n zare..
Ce ai avut, iar vrei, chiar dacă știi că doare,
Ce ai, nu arde adânc, iubirea, nu-i prea mare..
Și desparte de nou, și vechiul se ridică,
Împins pe vechi- noi culmi, lumea-ți nu mai e mică..
Dorință și trăiri, zâmbetul smuls din ceață,
Un cer cu stele, mii, regreți, dar ce te-nvață?!..
Să lupți pentru trecut, să uiți ce-nseamnă viață?
Sau sufletu-ți uitat, e plin de nonșalanță?!