Nimic, vreodată, nu-ți va fi perfect,
Oglinzile pe care le-ntâlnești te văd defect,
Te zbați să dai şi astăzi vieții sens,
Alergi, te agiți, dar totuşi nu-nțelegi,
Mai trece-o zi, tu tot nefericit,
Poate un an, și te simți istovit,
Ce-i aşa greu să fii cum ți-ai dorit?
Tot ce ai vrea e să fii. Fericit.
Și ai muncit, ai vrut, te-ai pregătit..
Anii-au trecut şi totuşi n-a venit,
Te-ai comparat, urât şi compromis,
Ai şi visat, dar visul e doar vis..
Te-au doborât, deşi erai perfect,
Fără să știi tu nu aveai defect,
Din prima zi tu ai dat vieții sens,
Iar pentru mulți tu le-ai fost univers!
Acum mă-ntreb, oare ești fericit?
Noi spectatori rămânem, la un vis..
Cortina cade și pare ireal,
Toți suntem clipă, până-n actul final..