Ce faci când ai timp liber?

Uite că ne-am trezit în mijlocul unor zile libere, și acum, ce facem? Întrebarea de pe buzele tuturor! Și șirul sugestiilor care devin pe rând nefericite, până când..
Hai la munte! Nu, tu nu ai văzut ce cozi infernale sunt pe acolo? În plus, aglomerația ne va copleși, atât din punct de vedere al restaurantelor cât și din punct de vedere cazare. Ok, deci pică. Hmm, hai pe undeva prin țară.. Dar parcă nu am chef să conduc atâta amar de vreme, vom petrece mai mult timp pe drum decât efectiv în locul cu pricina. Mda, asta cam așa este.. Și atunci, ce facem?
Echitație!

image

Această idee genială a fost a mea, recunosc, doar că blonda, prietena mea, a știu exact unde să se uite și ce să caute.
La ora 11 ne-am decis, la ora 13 eram pe cai, la propriu.
Am ales să mergem la Potigrafu, la un centru de echitație pe numele-i Robin Hood. Am ales să călărim timp de un ceas, iar această experiență ne-a costat 60 de lei. Un preț extrem de decent, zic eu, mai ales că toată activitatea s-a desfășurat în aer liber, undeva în pădure, ceva extrem de frumos și relaxant!
Am pășit cu teamă, recunosc, a fost pentru prima dată când am văzut un cal atât de aproape, până astăzi pot spune că nu era pe lista mea cu animale preferate. Poate că și căluții de astăzi au fost unii deosebiți, au fost de fapt niște iepe, cuminți și care ne-au purtat cu drag pe spatele lor. În plus, s-au lăsat mângâiate și pupate fără să se supere absolut deloc.

image

Vă recomand cu căldură să încercați măcar o dată. Caii sunt folosiți și pentru terapie, atât pentru copii cât și pentru adulți.
Pe noi ne-a ghidat Ionuț, un tânăr pasionat de cai care trăiește din asta și care face chiar și cascadorii cu ei. Caii îl iubesc și îl ascultă, iar el are mare grijă de ei. Interesant mi-a părut că ne-a ajutat să încălecăm, după care ne-a lăsat de “capul nostru”, bine, nu chiar de tot, a mers cu noi în plimbare și ne-a și învățat câteva trucuri. Eu am reușit să merg la trap, iar blonda a mers chiar și la galop, de prima dată la mine și a doua la blonda, chiar bine, nu?

image

Pe Ionuț îl puteți contacta la următorul număr de telefon: 0751141915. Este super răbdător, reține cum te numești, și chiar își dă silința să te învețe ceva. Și chiar reușește!
Noi vom repeta experiența, se pare că pe zăpadă este și mai tare senzația!
Timp liber? Doar să vrei și poți ajunge în altă lume.. Undeva în natură, unde nefirescul devine extrem de firesc..

image

Gândul.

Un gând pisicos,
Alunecă-n jos,
Ușor acum vine,
E în drum spre tine..

Și vrea să-ți șoptească,
Să-ți reamintească,
De magia noastră,
Ce va să-nflorească!

Și vrea să zâmbești,
Când spre noi pornești,
Cu gându-ți frumos,
Ce-alunecă-n jos..

Fantezia.

Priviri intense tăiau încăperea. Respirația se intensifica cu fiecare pas care îi aducea mai aproape. Și totuși nu își rosteau niciun cuvânt. Poate că acel cuvânt ar fi stricat totul. Toată fantezia care lucra în spatele respirației accelerate. Ea aștepta. El aștepta. Ea încă așteaptă. Și el la fel. E mai bine să trăiești cu intensitate o iluzie decât să accepți un adevăr poate prea dur. În mintea ei se derula un scenariu. El i-ar fi lăsat un bilet pe care ea l-ar fi găsit din greșeală în buzunarul gecii. Ar fi zâmbit și de acolo ar fi pornit o poveste extraordinară de dragoste. El își derulează un alt scenariu. Ei doi ar fi tăcut în continuare, doar că fără haine și totul ar fi fost trăit parcă cu o altă intensitate.
Iluzia bate realitatea în orice clipă, așa că ei își imaginează cum ar fi dacă. Și trăiesc intens cea mai frumoasă fantezie.

Ispita.

Azi, luna ta, de arme e umbrită,
Ușor începi să te simți ca o țintă,
Nimic nu-i sigur, nici aerul prea tare,
Îl tragi adânc în piept și parcă doare..

Cât de ciudat e fără siguranță..
A rămas lumea fără de speranță?
Cum să ucizi ca să o duci mai bine?
Sângele lor ți-e-ntins pe mâini, haine!

Teama se-așterne ca o zăpadă neagră,
Ce va să vină? Cine să-nțeleagă?
Aștept timid să mă surprindă clipa..
Da-mi place viața, și cred că ea-i ispita!

Cum să ajut? Ghidul începătorului.

image

Sărbătorile de iarnă se apropie cu pași repezi, mult prea repezi. Toată lumea devine puțin mai conștientă, mai bună, mai darnică. Simt cum toți cei din jurul meu vor să ajute și mă întreabă cum să facă acest lucru. Nu sunt o expertă, dar fac totul cu mare drag. Din păcate sunt prea mulți oameni care au nevoie de ajutorul nostru, ajutor imediat și/sau pe termen lung. Poate că s-au născut în familii care nu au avut ce să le ofere, poate că sunt bătrâni și au fost uitați și dați la o parte de societate, poate că sunt doar niște copii care încă mai visează la o lume mai bună pentru ei și pentru cei din jur, cert este că acești oameni au nevoie de noi.
Cum ai putea tu să îi ajuți, asta te întrebi, nu? Este extrem de simplu.
Cu câte haine te îmbraci? Dacă te vei uita cu atenție în șifonier vei constata cu stupoare că folosești maxim 50% din hainele care atârnă pe umerașe. Te îndemn să mai dai din ele, vei face un bine cuiva și în plus vei avea ocazia să îți cumperi ceva nou.
Tendința părinților este aceea de a le cumpăra în exces copiilor lor jucării. Minim 2-3 cutii pline cu jucării zac acum undeva sub pat sau mai știu eu pe unde.  Copiii s-au plictisit de ele sau pur și simplu au depășit vârsta la care s-ar mai fi jucat cu plăcere cu multe din acestea, așa că ar fi bine să le dați mai departe, mai ales când sunt copii care împart un ursuleț de pluș, acesta fiind partenerul lor de somn, dar pe rând, ursulețul este doar unul și ei sunt patru..
Mai ales de sărbători, oamenii au tendința de a cumpăra în exces alimente, tocmai pentru a se simți diferit față de restul anului, ca să simtă un anume confort și lipsa grijii de mâine. Tot în preajma sărbătorilor se aruncă și cea mai mare cantitate de alimente, tocmai pentru că este și achiziționată în exces. În loc să cumperi atâta mâncare pentru tine, pe care știi că nu ai cum să o consumi, mai bine ai cumpăra ceva pentru cineva care nu își permite mai mult de o pâine și cartofi. Sau dă-i ceva din ceea ce ai cumpărat deja, ceva de care te poți lipsi, sigur se va bucura și îl va ajuta să își continue lupta, cea mai grea, cea a supraviețuirii.
Toate cele mai sus menționate constituie un ajutor. Mic sau mare, chiar nu are importanță, doar să existe!
Dacă nu știți cui să donați, vă îndemn să mă contactați și vom găsi o soluție împreună, totul este să vă doriți! Și nu doar de sărbători, ci cu fiecare ocazie. Veți avea mai multe satisfacții decât vă imaginați! Spor la treabă și sărbători diferite!

image

A.L.E.X.A.N.D.R.A.

 

Acum mulți ani de zile, noi două ne-am văzut,
La ce debite avem, pe loc ne-am și plăcut,
E clar, îmi spun mereu, noi chiar ne potrivim,
Xilină s-amorțim și noi tot mai vorbim!
Avem ce povesti, indiferent de vreme,
Nimic nu mai contează, vorba ne curge-n vene,
Dragă îmi ești, măi fată, și vreau să-ți mulțumesc!
Rânjești acum la versu-mi, cum să nu te iubesc?
A noastră ești minune și vreau să ne trăiești!

Necunoscutul.

Poți oare să iubești necunoscutul?
Sau îți e teamă să-i cunoști sărutul?
Mai știi când l-ai văzut tu prima dată?
Nu-ți amintești, nu, n-ar fi contat vreodată..

Din umbră îl privești tăcut, te sperii,
În ochii lui simți viață, te cutremuri,
Și te întrebi încet, de parcă-ți pasă..
Pot să-l iubesc necunoscut? Mai bine lasă..

Ea e!

Ai cunoscut-o, dar cum știi că e ea?
Este chiar simplu, inima o vrea..
Ochii închiși, deschiși, nu că-ar conta,
O vezi mereu, pe ea și doar pe ea!

Și gându-ți zboară, n-ai cum te concentra,
Oriunde-ai treabă, o-ntalnești pe ea,
În spirit, altfel e cam greu, că na,
Nu poți mereu, deși ți-ar cam plăcea..

Și te trezești că-i scrii, la orice pas,
Și lași orice, când îi simți teama-n glas,
Și o adori mai mult, cu orice ceas,
Și da, ea e, o iubești ca pe-un vals..

Amintirea ta.

În amintiri te caut, în poze și-n povești,
Zâmbesc acum la gându-ți, frumos a fost, contești?
Aș vrea să întorc timpul, doar de m-ar ajuta,
Să te mai țin în brațe, să te alint cumva..

Am căutat prin lume, și ce crezi, n-am găsit,
Ca tine nu e nimeni, și totul s-a oprit,
La acel moment când, noi doi ne-am despărțit,
Dar oare a fost bine? Ce oare ne-a lipsit?

Tu știi că numai tu mă faci să mai zâmbesc?
Nu-ți spun, e greu acum, și poate nu-nțelegi..
Nu caut vorbe alese, să-ți spun ce îmi doresc,
Ci caut să simți clipa și-adâncu-mi te iubesc!

Război.

Îneacă-ți amarul într-ânsa,
Și râzi pentru ce nu poți avea,
Știi bine că sufletul urlă,
Nu vede iubirea, nu-n ea..

Așa trece seară cu seară,
Se spulberă visul, de-un gând,
Și crezi că așa tot va trece,
Cum zboară și frunzele-n vânt..

Ai aripi ce zboară pe lângă-ți,
Ai flăcări ce ard tot ce-i sfânt,
Doar că în juru-ți nu-i pace, ba mai mult,
Război declarat, de-un cuvânt!